1. [DEX '09] ȘUIET, șuiete, s. n. (Pop). Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. – Probabil contaminare între șuier și vuiet.
2. [MDA2] șuiet1 sn [At: DELAVRANCEA, T. 193 / Pl: ~e / E: pbl ctm șuier + vuiet] (Reg) Șopot1 (5).
3. [DEX '98] ȘUIET, șuiete, s. n. (Pop.) Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. [Pr.: șu-iet] – Probabil contaminare între șuier și vuiet.
4. [DLRLC] ȘUIET, șuiete, s. n. 1. Vîjîit al vîntului, vuiet al furtunii. Vijelia șerpuia cu șuiete prelungi. SADOVEANU, O. L. 100. Prin vîrful bradului trecu un șuiet domol. id. O. VII 372. 2. Foșnet al frunzelor, freamăt. Vîntul din Fundoaia tăcuse, se stinsese șuietul pomilor. CAMILAR, N. II 112. În poiană era pace; deasupra sunau șuiete. SADOVEANU, F. J. 364. 3. Susur, murmur, șopot al apelor, al ploii. Șuietele izvoarelor se aud bolborosind, ca niște glasuri pe sub pămînt. VLAHUȚĂ, O. A. H 156.
5. [Șăineanu, ed. VI] șuiet m. susurul apei: șuietul rîului. [Onomatopee (cf. șuvoiu)].
6. [Scriban] șúĭet n., pl. e (cuv. fabr.). Vlah. Sadov. Șuruit. Foșnet.
7. [Șăineanu, ed. VI] șuet n. V. șuiet.
8. [DOOM 3] șuiet (pop.) s. n., pl. șuiete
9. [DOOM 2] șuiet (pop.) s. n., pl. șuiete
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL