1. [MDA2] subestimat, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: subestima] (Rar) Subapreciat (1).
2. [DEX '09] SUBESTIMA, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui unei ființe, unui lucru, unei împrejurări o importanță sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ◊ Refl. Se subestimează. -Sub1- + estima (după fr. sous-estimer).
3. [MDA2] subestima vt [At: TITULESCU, D. 184 / Pzi: ~mez / E: sub1- + estima cf fr sous-estimer] (C. i. oameni sau manifestări, creații etc. ale lor, situații, evenimente etc.) 1 A aprecia, a prețui mai puțin decât valorează Si: a deprecia (1), a bagateliza (1), a minimaliza, a subevalua (1). 2 A greși în aprecierea cuiva sau a ceva diminuându-i importanța, nevăzând riscurile pe care le implică, pericolul pe care îl poate reprezenta etc. Si: a bagateliza (1), a minimaliza, a subaprecia (2), a subevalua (2).
4. [DEX '98] SUBESTIMA, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui unei ființe, unui lucru, unei împrejurări o importanță sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ◊ Refl. X se subestimează. – Sub1- + estima (după fr. sous-estimer).
5. [DLRLC] SUBESTIMA, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui oamenilor sau lucrurilor o valoare sau o importanță mai mică decît cea reală; a subaprecia, a subevalua. În lupta contra secetei la noi, nu trebuie să subestimăm împădurirea coastelor și culmilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/3. Personagiile contemporane din «Scrisoarea a III-a» l-au subestimat și l-au umilit. SADOVEANU, E. 83.
6. [DN] SUBESTIMA vb. I. tr. A subaprecia, a subevolua. [P.i. -mez. / după fr. sous-estimer].
7. [MDN '00] SUBESTIMA vb. tr., refl. a (se) subaprecia, a (se) subevalua. (după fr. sous-estimer)
8. [DOOM 3] subestima (a ~) (desp. su-bes-/sub-es-) vb., ind. prez. 1 sg. subestimez, 3 subestimează; conj. prez. 1 sg. să subestimez, 3 să subestimeze
9. [DOOM 2] !subestima (a ~) (su-bes-/sub-es-) vb., ind. prez. 3 subestimează
10. [CECC] Kein kluger Streiter hält den Feind gering (germ. „Nici un luptător înțelept nu-și subestimează dușmanul”) – maximă a lui Goethe, din piesa Ifigenia în Taurida (act. V, sc. 3). E o replică pe care Ifigenia o adresează lui Thoas, regele Tauridei, care încerca zadarnic să-i cîștige dragostea. Maxima aceasta se utilizează spre a se atrage atenția că nici un adversar nu trebuie nesocotit. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL