1. [DEX '09] NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.
2. [MDA2] nesocotit, ~ă [At: (cca 1650) GCR I, 193/2 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + socotit] 1 a Nemăsurat (1). 2 sf (Îvr) Faptă nechibzuită. 3 a Care nu este luat în seamă Si: disprețuit, neglijat. 4 a Lăsat în părăsire. 5 a (Rar) Lipsit de importanță. 6 a (Rar) Fără valoare. 7-8 smf, a (Persoană) care este lipsită de judecată, de chibzuință în acțiuni Si: (înv) nesocotitor (1-2). 9-10 smf, a (Pex) (Persoană) imprudentă. 11 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de judecată Si: absurd, nechibzuit, prostesc. 12 a (Pex; d. manifestările oamenilor) Temerar.
3. [CADE] NESOCOTIT adj. 1 p. NESOCOTI ¶ 2 Care vorbește sau face ceva fără a se socoti, fără a-și da bine seamă (de ceea ce face): muiere ~ă! strigă Lăpușneanul, sărind drept în picioare (NEGR.).
4. [DEX '98] NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.
5. [DLRLC] NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. Nechibzuit; imprudent. Să ajungem a putea pedepsi pe acei blestemați de zmei pentru nesocotita lor îndrăzneală. ISPIRESCU, L. 219. Plug, grapă, teleagă... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38. O, tu, om nesocotit, La aceasta ai venit, Ca să mă omori pe mine? TEODORESCU, P. P. 117. ◊ (Substantivat) Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul. ISPIRESCU, L. 82. 2. Ignorat, desconsiderat, disprețuit; nerespectat. Dispoziție nesocotită. 3. (Învechit) Care nu poate fi socotit, apreciat; nenumărat, nemăsurat. Urma-vom cu ochii cetele nesocotite de arcași și de lănceri? ODOBESCU, S. III 79. Felurimea și mulțimea peștelui este nesocotită. GOLESCU, Î. 110.
6. [Șăineanu, ed. VI] nesocotit a. nechibzuit.
7. [Scriban] nesocotít, -ă adj. Nechibzuit, lipsit de socoteală: om, fapt nesocotit.
8. [DEX '09] NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.
9. [MDA2] nesocoti vt [At: (a. 1689) GCR I, 285/2 / Pzi: ~tesc / E: ne- + socoti] 1 A nu prețui la valoarea cuvenită Si: a desconsidera, (nob) a nerecunoaște. 2 A nu ține seama de... Si: a ignora, a neglija. 3 (Spc) A încălca o lege, o dispoziție.
10. [CADE] NESOCOTI (-tesc) vb. tr. A nu ținea seamă de ceva; a nu pune preț pe ceva, a nu prețui cum trebue; a disprețui; a înfrunta: Tudor nesocotește amenințările și-și urmează drumul (I.-GH.); Zîna învrăjbirii... bătea în palme de bucurie că-și izbîndise asupra celor ce o nesocotiseră (ISP.) [socoti].
11. [DEX '98] NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Ne- + socoti.
12. [DLRLC] NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu ține seamă de..., a trece peste...; p. ext. a disprețui, a desconsidera, a ignora. Viață și domnie le nesocotesc: Ale mele lupte vouă-o dovedesc. BOLINTINEANU, O. 46. Nu nesocoti cuvintele mele. ALECSANDRI, T. 1434.
13. [Șăineanu, ed. VI] nesocotì v. 1. a nu ținea seamă de: nesocotind ranele ce primeau NEGR.; 2. fig. a înfrunta: a nesocoti primejdiile.
14. [Scriban] nesocotésc v. tr. Nu socotesc, desconsider: a nesocoti ordinu. Înfrunt, sfidez: a nesocoti periculu.
15. [DOOM 3] nesocoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotesc, 3 sg. nesocotește, imperf. 1 nesocoteam; conj. prez. 1 sg. să nesocotesc, 3 să nesocotească
16. [DOOM 2] nesocoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotesc, imperf. 3 sg. nesocotea; conj. prez. 3 să nesocotească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL