1. [DN] STECHIOLOGIE s.f. Disciplină care studiază raporturile dintre volumele și greutățile corpurilor. [Pron. -chi-o-, gen. -iei, var. stoechiologie, stoichiologie s.f. / < fr. stoechiologie, cf. gr. stoicheion – element, logos – știință].
2. [DN] STOECHIOLOGIE s.f. v. stechiologie.
3. [DN] STOICHIOLOGIE s.f. v. stechiologie.
4. [MDN '00] STOICHIOLOGIE s. f. disciplină care studiază raporturile dintre volumele și greutățile corpurilor. (< fr. stoichiologie)
5. [DETS] STOICHIO- (STECHIO-, STOECHIO-) „corp, element”. ◊ gr. stoikheion „element” > fr. stoichio-, stoechio- și stéchio-, it. stechio-, engl. stoichio- și stoechio-, germ. stöchio- > rom. stoichio-, stechio- și stoechio-. □ ~logie (stechiologie, stoechiologie) (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază raporturile dintre volumele și greutățile corpurilor; ~metrie (stechiometrie, stoechiometrie) (v. -metrie1), s. f., parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL