1. [DEX '09] STOICHIOMETRIE s. f. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. [Pr.: -chi-o-. – Var.: stoechiometrie s. f.] – Din fr. stoechiométrie.
2. [MDA2] stoichiometrie sf vz stoechiometrie
3. [DEX '98] STOICHIOMETRIE s. f. v. stoechiometrie.
4. [DLRLC] STOICHIOMETRIE s. f. Parte a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre substanțele care se combină între ele sau care intră într-o reacție chimică.
5. [DN] STOICHIOMETRIE s.f. v. stechiometrie.
6. [MDN '00] STOICHIOMETRIE s. f. parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. (< fr. stoichiométrie)
7. [DEX '09] STOECHIOMETRIE s. f. v. stoichiometrie.
8. [MDA2] stoechiometrie sf [At: LTR2 / P: ~chi-o~ / V: (iuz) ~oich~ / Pl: ~ii / E: fr stoechiometrie, eg stoichiometry] Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care se combină între ele sau care intră într-o reacție chimică.
9. [DEX '98] STOECHIOMETRIE s. f. Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții. [Pr.: -chi-o-. – Var.: stoichiometrie s. f.] – Din fr. stoechiométrie.
10. [DN] STECHIOMETRIE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor. [Pron. -chi-o-, gen. -iei, var. stoechiometrie, stoichiometrie s.f. / < fr. stoechiométrie, cf. gr. stoicheion – element, metron – măsură].
11. [DN] STOECHIOMETRIE s.f. v. stechiometrie.
12. [DOOM 3] stoichiometrie (desp. stoi-chi-o-me-tri-) s. f., art. stoichiometria, g.-d. stoichiometrii, art. stoichiometriei
13. [DOOM 2] stoichiometrie (stoi-chi-o-me-tri-) s. f., art. stoichiometria, g.-d. stoichiometrii, art. stoichiometriei
14. [DETS] STOICHIO- (STECHIO-, STOECHIO-) „corp, element”. ◊ gr. stoikheion „element” > fr. stoichio-, stoechio- și stéchio-, it. stechio-, engl. stoichio- și stoechio-, germ. stöchio- > rom. stoichio-, stechio- și stoechio-. □ ~logie (stechiologie, stoechiologie) (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază raporturile dintre volumele și greutățile corpurilor; ~metrie (stechiometrie, stoechiometrie) (v. -metrie1), s. f., parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL