1. [Șăineanu, ed. VI] starostie f. 1. od. pârcâlăbie; 2. intendența breslelor: stărostia voia să-i dea patenta de bogasierie FIL.; 3. pețit: a merge în starostie.
2. [DEX '09] STĂROSTIE, stărostii, s. f. 1. Calitate sau demnitate de staroste. 2. (Pop.) Pețire, pețit. – Staroste + suf. -ie.
3. [MDA2] stărostie sf [At: SIMION. DASC., LET. I A, 32 / Pl: ~ii / E: staroste + -ie] 1 Funcția sau rangul de staroste (1). 2 Perioadă de timp în care cineva exercită această funcție sau are acest rang. 3 (Înv) Dregătorie, la diferite curți domnești și împărătești, asemănătoare cu stărostia (1). 4 Instituție administrativă care se află sub conducerea starostelui (1). 5 Clădire în care funcționa această instituție. 6 Personalul acestei instituții. 7 (Pex) Ținut în care își exercita atribuțiile starostele (1). 8 Funcția de staroste (3). 9 Perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. 10 Organizație meșteșugărească, breaslă, corporație condusă de un staroste (3). 11 Clădire în care își are sediul această organizație. 12 (Reg) Pețit. 13 (În legătură cu verbele „a merge”, „a se duce” etc.; îlav) În ~ În pețit.
4. [DLRLC] STĂROSTIE, stărostii, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) Dregătorie sau demnitate de staroste (1); conducere, șefie (a unei corporații, a unei bresle). În trei ani l-a întrecut pe staroste și a luat el stărostia lăutarilor de la curte. GALACTION, O. I 68. 2. (Popular) Pețire, pețit. ◊ Expr. A merge în stărostie = a merge în pețit, ca pețitor.
5. [Scriban] stărostíe f. (d. staroste). Calitatea de staroste. Mold. Trans. A merge în stărostie, a merge în pețit, ca pețitor.
6. [DOOM 3] stărostie (rar, pop.) s. f., art. stărostia, g.-d. art. stărostiei; pl. stărostii, art. stărostiile (desp. -ti-i-)
7. [DOOM 2] stărostie (rar) s. f., art. stărostia, g.-d. art. stărostiei; pl. stărostii, art. stărostiile
8. [IVO-III] stărostie, -tiei gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL