1. [DEX '09] STACOJ, stacoji, s. m. (Înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacoș s. m.] – Din ngr. stakós.
2. [MDA2] stacoj sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: (înv) ~oș (A și: sta~), (îvr) ~os, străcoș / A și: sta~ / Pl: ~i / E: ngr στακός] (Asr) 1 (Șîs ~ de mare) Homar (Homarus vulgaris). 2 Rac2 (Astacus fluviatilis).
3. [DLRLC] STACOJ, stacoji, s. m. (Rar) 1. Crustaceu decapod, asemănător cu racul de rîu, dar cu mult mai mare decît acesta; trăiește numai în mare (Homarus vulgaris); homar. Junona... trimise în ajutorul Idrei, adică a balaurului, un stacoj (rac-de-mare) năprasnic, cît o dihanie spurcată. ISPIRESCU, U. 35. [La Triest] feliurimea și mulțimea peștelui este nesocotită, din care: sardele... stacoji. GOLESCU, Î. 110. 2. (Rar) Rac. Trebuie să rabzi crestături de foarfece... după ce zvîrli stacojul în traistă. SADOVEANU, Î. A. 81. – Variantă: (Mold.) stacoș (ALECSANDRI, T. I 171) s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] stacoj m. rac de mare (Astacus): un stacoj năpraznic ISP. [Gr. mod. ASTAKÓS].
5. [Scriban] stacój și stacóș m. (ngr. stakós, astakós, d. vgr. ástakos; lat. ástacus, turc. istakos). Rac mare. V. crab.
6. [DEX '09] STACOȘ s. m. v. stacoj.
7. [MDA2] stacos sm vz stacoj
8. [MDA2] stacoș sm vz stacoj
9. [MDA2] străcoș sm vz stacoj
10. [DOOM 3] stacoj (înv., reg.) s. m., pl. stacoji
11. [DOOM 2] stacoj (înv., reg.) s. m., pl. stacoji
12. [DER] stacoj (-ji), s. m. – Homar, rac. – Var. stacoș. Mr. astahó. Ngr. σταϰός (Cihac, II, 701), cf. tc. istakos, bg. astakos. – Der. stacojiu, adj. (roșu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL