1. [DEX '09] SPERIOS, -OASĂ, sperioși, -oase, adj. (Despre ființe) Care se sperie ușor; fricos. ♦ (Despre oameni) Timid, sfios. ♦ Care exprimă frică, spaimă sau timiditate. [Pr.: -ri-os] – Speria + suf. -os.
2. [MDA2] sperios, ~oasă [At: ANON. CAR. / P: ~ri-os / V: (îrg) spăr~, (reg) spăier~ / Pl: ~oși, ~oase / E: speria + -os] 1 a Care se sperie (1) ușor Si: fricos, temător, (îrg) spăimos (3), speriecios, speriat2 (11), spăimântos (2), speregos, temut2. 2-3 a, av (D. oameni) Speriat2 (2-3). 4-5 a, av (D. oameni) (Care se manifestă) cu timiditate Si: fricos, sălbatic, temător, timorat. 6 a Speriat2 (9). 7 a Care denotă timiditate. 8 a (Îrg) Amenințător (4). 9 a (Îvr) Alarmant (2). 10 a (Îvr) Îndrăzneț. 11 sf (Bot; reg) Scaiul dracului (Eryngium campestre).
3. [DLRLC] SPERIOS, -OASĂ, sperioși, -oase, adj. (Despre oameni și animale) Care se sperie ușor, fricos; (numai despre oameni) timid, sfios. S-a pomenit cu iapa roibă, sperioasa, că începe să sară în două picioare ș-apoi să zvîrle din copite. REBREANU, R. I 214. Simțeam că universul la pasu-mi tresărea, Și nații călătoare, împinse de a mea, Împlut-au sperioase pustiul pîn’ la poluri. EMINESCU, O. I 91. ◊ (În contexte figurate) Pe cărare frunzele ruginii fugeau ca mici făpturi sperioase ale toamnei. C. PETRESCU, Î. I 21. ♦ Care exprimă spaimă. Băiatului îi jucară ochii în dreapta și în stînga, sperioși, a fereală. DUMITRIU, B. F. 101.
4. [Șăineanu, ed. VI] sperios a. care se sperie lesne.
5. [Scriban] speriós, -oásă adj. Care se sperie lesne: copil, cal sperios. – În nord, Olt. spă-.
6. [MDA2] spăieros, ~oasă a vz sperios
7. [MDA2] spărios, ~oasă a vz sperios
8. [Scriban] spăriĭ, -iát, -iós, V. speriĭ.
9. [DOOM 3] sperios (desp. -ri-os) adj. m., pl. sperioși; f. sperioasă, pl. sperioase
10. [DOOM 2] sperios (-ri-os) adj. m., pl. sperioși; f. sperioasă, pl. sperioase
11. [IVO-III] sperios, -oasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL