1. [DEX '09] PUTREZICIUNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.
2. [MDA2] putreziciune sf [At: CORESI, EV. 99 / V: (înv) ~eji, ~ejuc~ / Pl: ~ni / E: putrezi + -iciune] 1 (Asr) Putrefacție (1). 2 Materie organică putredă (1) Si: (liv) putriditate (1), (rar) putrezime (1), putrezeală (2), (îrg) putrejune (2). 3 Mortăciune. 4 Stare a unei materii, a unui organism putred (1) Si: (liv) putriditate (3) (rar) putrezime (3), putrezeală (3), (îrg) putrejune (4). 5 (Fig) Corupție.
3. [DLRLC] PUTREZICIUNE, putreziciuni, s. f. 1. Organism mort intrat în putrefacție. V. hoit, mortăciune. ♦ (La sg. cu sens colectiv) Masă de materie organică putredă. Putreziciunile bălții împrăștiau în aerul nopții miazme înțepătoare. SADOVEANU, O. VI 12. Pretutindeni împrejuru-mi, iată, zac putreziciuni, Oase, stîrvuri tăbăcite, scrum de vechi deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I 273. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. Voi v-ați născut bătrîni... Ați moștenit putreziciunea tot mai urîtă a înaintașilor. CAMIL PETRESCU, T. II 206.
4. [Scriban] putrezicĭúne f. (d. putrezit, putrezesc, ca repezicĭune d. repezit). Vest. Putregĭune.
5. [MDA2] putrejiciune sf vz putreziciune
6. [MDA2] putrejuciune sf vz putreziciune
7. [DOOM 3] putreziciune (desp. pu-tre-) s. f., g.-d. art. putreziciunii; pl. putreziciuni
8. [DOOM 2] putreziciune (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putreziciunii; pl. putreziciuni
9. [Argou] a lua calea putreziciunii expr. (intl.) a fi arestat / condamnat la închisoare
10. [Argou] calea putreziciunii expr. închisoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL