1. [DEX '09] CONDAMNAT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. – V. condamna.
2. [MDA2] condamnat2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. II, 34 / V: ~dem~ / Pl: ~ați, ~e / E: condamna] 1-2 smf, a (Persoană) care a fost osândită printr-o sentință. 3 a Criticat2.
3. [MDA2] condamnat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: condamna] (Rar) 1-2 Condamnare (1-2).
4. [CADE] * CONDAMNAT (Ă) adj. p. (și sm. f.) CONDAMNA. 1 ⚖️ Osîndit ¶ 2 🩺 Bolnav ~, care nu se mai poate vindeca ¶ 3 💒 Fereastră, ușă ~ă, astupată, închisă astfel încît să nu se mai poată deschide.
5. [DLRLC] CONDAMNAT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osîndită printr-o sentință judecătorească. Aș fi vrut să-i spun că de un an și jumătate viața mea e o viață de spion și condamnat. CAMIL PETRESCU, P. 150.
6. [DLRM] CONDAMNAT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osîndită printr-o sentință judecătoarească. – V. condamna.
7. [DN] CONDAMNAT, -Ă s.m. și f. Osîndit, pedepsit (printr-o sentință judecătorească). [< condamna].
8. [MDN '00] CONDAMNAT, -Ă s. m. f. osândit (printr-o hotărâre judecătorească). (< condamna)
9. [Șăineanu, ed. VI] condamnat a. și m. cel în contra căruia s’a rostit o condamnare.
10. [DEX '09] CONDAMNA, condamn, vb. I. Tranz. 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nicio speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Din fr. condamner.
11. [MDA2] condamna vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 373 / V: (înv) ~dem~ / Pzi: condamn / E: fr condamner, lat condamno, -are] 1 A osândi printr-o sentință judecătorească. 2 A dezaproba. 3 A constrânge. 4 A considera pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5 A bloca.
12. [MDA2] condemna v vz condamna
13. [MDA2] condemnat, ~ă a vz condamnat
14. [CADE] * CONDAMNA (-damn) vb. tr. 1 ⚖️ A da cuiva, prin judecată, o pedeapsă pentru faptele sale, a osîndi ¶ 2 A sili, a obliga: ~ pe cineva să tacă ¶ 2 A blama, a critica, a desaproba: ~ purtarea cuiva ¶ 3 🩺 ~ un bolnav, a declara că nu se mai poate vindeca ¶ 4 💒 ~ o fereastră, o ușă, a le astupa, a le închide astfel încît să nu se mai deschidă [fr.].
15. [CADE] * CONDEMNA = CONDAMNA.
16. [DEX '98] CONDAMNA, condamn, vb. I. Tranz. 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Din fr. condamner.
17. [DLRLC] CONDAMNA, condamn, vb. I. Tranz. 1. A osîndi, printr-o sentință judecătorească, a supune unei pedepse, a pronunța o pedeapsă împotriva cuiva. A condamna pe cineva la închisoare. ▭ Cu Nicola la barcă mai era și un arab din Tunis, condamnat pe douăzeci de ani. BART, E. 276. De ce-i condamnat Vișan? – întrebai pe: grefier. VLAHUȚĂ, O. A. 146. 2. A exprima o dezaprobare severă (față de cineva sau ceva); a blama, a veșteji. Războită este odios popoarelor și ele condamnă cu asprime orice guvern, orice om politic care prin acțiunile sale creează o primejdie pentru menținerea păcii, provoacă agravarea situației internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. În numele apărării păcii și colaborării dintre state, poporul nostru condamnă pregătirile pentru dezlănțuirea unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. 3. (Cu privire la un bolnav) A considera că nu mai are nici o scăpare. Doctorii o condamnaseră definitiv. BART, E. 383.
18. [DLRM] CONDAMNA, condamn, vb. I. Tranz. 1. A osîndi printr-o sentință judecătoarească, a supune unei pedepse. 2. A exprima o dezaproba; a blama, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Fr. condamner.
19. [DN] CONDAMNA vb. I. tr. 1. A pronunța o hotărîre de pedepsire; a osîndi, a pedepsi. 2. A blama; a dezaproba. 3. A constrînge, a obliga la ceva. 4. A declara imposibilă vindecarea unui bolnav, a sorti pieirii (un bolnav). 5. A bloca (o fereastră, o ușă etc.). [P.i. condamn. / < fr. condamner].
20. [MDN '00] CONDAMNA vb. tr. 1. a osândi printr-o hotărâre judecătorească, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o ușă etc.). (< fr. condamner)
21. [Șăineanu, ed. VI] condamnà v. 1. a osândi, a rosti o judecată în contra cuiva: a condamna la doi ani de închisoare; 2. a blama, a dezaproba: condamn sentimentele sale; 3. a reduce, a obliga: mă condamnă la tăcere; 4. a condamna pe un bolnav, a declara boala-i mortală; 5. a condamna o ușă, a o închide pentru totdeauna.
22. [Scriban] *condámn și condémn, a -á v. tr. (fr. condamner, it. condannare, d. lat. condemnare. – Condeamnă, să condemne. V. damnez, indemnitate). Osîndesc, pronunț o sentență contra cuĭva. Fig. Reprob: a condamna o opiniune. Declar perdut fără speranță: un bolnav condamnat de medicĭ. Astup, încuĭ pe tot-de-a-una: a condamna o ușă. Reduc, oblig: condamnat la tăcere.
23. [Scriban] *condémn, V. condamn.
24. [DOOM 3] !condamnat adj. m., s. m., pl. condamnați; adj. f., s. f. condamnată, pl. condamnate
25. [DOOM 2] condamnat s. m., pl. condamnați
26. [DOOM 3] condamna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. condamn, 3 condamnă; conj. prez. 1 sg. să condamn, 3 să condamne
27. [DOOM 2] condamna (a ~) vb., ind. prez. 3 condamnă
28. [IVO-III] condamn, -nat prt.
29. [DER] condamna (condamn, condamnat), vb. – 1. A pronunța o condamnare. – 2. A învinui, a blama. – 3. A bloca. Lat. condemnare (sec. XIX), cu vocalismul din fr. condamner. – Der. condamnabil, adj. (reprobabil); condamnați(un)e, s. f. (condamnare).
30. [Argou] A CONDAMNA LA ÎNCHISOARE a arde, a ciuguli, a da la Maica Precista, a îmbarca, a împodobi, a încălța, a înfla, a înșuruba, a potcovi, a pune la secret, a vătui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL