1. [MDA2] purcariu sm vz porcar1
2. [DEX '09] PORCAR, porcari, s. m. Persoană care păzește (și îngrijește) porcii (1). [Var.: (pop.) purcar s. m.] – Porc + suf. -ar. Cf. lat. porcarius.
3. [DEX '09] PURCAR s. m. v. porcar.
4. [MDA2] porcar2 sm [At: DELAVRANCEA, O. II, 289 / V: (reg) pur~ / Pl: ~i / E: poarcă + -ar] (Pop; în unele jocuri cu mingea) Fiecare dintre jucătorii care prinde mingea aruncată de echipa adversă și care încearcă să-și lovească cu ea adversarii sau o anumită țintă.
5. [MDA2] porcar1 [At: MOXA, 396/22 / V: (îvp) pur~, (înv) purcariu / Pl: ~i / E: porc + -ar cf lat porcarius] 1 Persoană care păzește și îngrijește porcii (1). 2 (Reg) Persoană care vinde porci (1). 3 (Pop; art) Denumire populară a stelei Aldebaran, din constelația Taurului Si: (reg) deșteptătorul.
6. [MDA2] purcar2 sm vz porcar2
7. [MDA2] purcar1 sm vz porcar1
8. [DLRLC] PORCAR, porcari, s. m. Cel care păzește (și îngrijește) porcii. Neavînd pe nimeni de ajutor, el intră porcar la un sat vecin cu o simbrie care abia putea să-i agonisească o pustie de mîncare cît să nu moară de foame. POPESCU, B. III 99. Dar Iancul ce mi-și făcea? La porcari că poruncea, Cincizeci de porci că frigea, La conac că-i aducea. TEODORESCU, P. P. 481. – Variantă: purcar (VISSARION, B. 53, ȘEZ. VII 164) s. m.
9. [Șăineanu, ed. VI] porcar m. păzitor de porci. [Lat. PORCARIUS].
10. [Scriban] porcár m. (d. porc saŭ lat. porcarius; it. porcajo și porcaro, fr. porcher, sp. porquero, pg. porqueiro). Păzitor de porcĭ. – Dial. și purcar. Cp. cu murar.
11. [Scriban] purcár, V. porcar.
12. [DOOM 3] porcar s. m., pl. porcari
13. [DOOM 2] porcar s. m., pl. porcari
14. [DE] PURCARIU, Matei (zis Țimforea) (1836-1906, n. Cârțișoara, jud. Sibiu), pictor de icoane pe sticlă. Lucrări cu un pronunțat caracter narativ, cu personaje din lumea satelor, în care introduce și elemente de peisaj. Cromatică în tonuri de roșu, albastru, ocru, galben, verde, negru, auriu, alb, roz. Opera sa are aspectul unei lustrații a legendelor biblice, redate cu o extraordinară imaginație.
15. [Onomastic] Purcar/iu, Purcăr/ea, -ete, -uș v. Porc II.
16. [DAR] porcar, porcari, s.m. (pop.; în unele jocuri cu mingea) fiecare dintre jucătorii care trebuie să prindă mingea aruncată de echipa adversă și să țintească cu ea pe adversari.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL