1. [DEX '09] AURIU, -IE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1); aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu.
2. [MDA2] auriu, ~ie [At: BARONZI, L. 94/6 / V: d~ / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: aur + -iu] 1 a De culoarea aurului (1) Si: aurit2 (7). 2 a Cu strălucirea aurului (1) Si: aurit2 (8). 3 a (D. păr; spc) Blond Si: aurit2 (9). 4 a (D. grâu; spc) Copt2 Si: aurit2 (10), daurit2 (10), dauriu (4). 5 a (D. fructe; spc) Rumen. 6 sn Culoare ca a aurului (1). 7 sf Soi de struguri aurii.
3. [CADE] AURIU adj. De coloarea aurului, strălucitor ca aurul: în depărtări se ’ntindeau... cîmpuri aurii cu spicele coapte (CAR.).
4. [DEX '98] AURIU, -IE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1), aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu.
5. [DLRLC] AURIU, -IE, aurii, adj. 1. De culoarea aurului. Acolo se afla ostrovul de la Nada-Florilor sub puzderia aurie a soarelui de mai. SADOVEANU, N. F. 143. În loc de mere coapte, aurii, văzu că pomul înmugurise din nou. ISPIRESCU, L. 72. ◊ (Substantivat) Intrau în alte lanuri, cu floarea-soarelui, și auriul lor le amețea creierii. CAMILAR, N. I 393. 2. Fig. Frumos, măreț, strălucitor. Zburați, zburați în măreția zării Voi, visuri aurii A primăverilor ce vin! BENIUC, V. 65. – Pronunțat: a-u-.
6. [DLRM] AURIU, -IE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului. – Din aur + suf. -iu.
7. [Șăineanu, ed. VI] auriu a. care seamănă cu aurul, având coloarea galbenă și lucitoare a aurului: cal auriu.
8. [Scriban] auríŭ, -íe adj. (d. aur). Ca de aur: hîrtie aurie.
9. [DEX '09] PEȘTE, pești, s. m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ◊ Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La pește = la pescuit. ◊ Expr. Cât ai zice pește = foarte repede. A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nicio vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi disperate (și zadarnice). A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâța pește = niciodată. ◊ Compuse: pește-auriu (sau -curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); pește-fierăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată (Pristis pristis); pește-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor (Salmo labrax); pește-țigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de pești mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; pește-de-mare = calcan. 2. Carne de pește (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ◊ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de pește = asta e cu totul altceva. 3. (Astron.; n. pr. pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ♦ Una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ Proxenet, codoș. – Lat. piscis.
10. [DOOM 3] auriu (desp. a-u-) adj. m., f. aurie; pl. m. și f. aurii
11. [DOOM 2] auriu (a-u-) adj. m., f. aurie; pl. m. și f. aurii
12. [MDO] auriu
13. [DOOM 3] pește-auriu (pește) s. m., pl. pești-aurii
14. [DOOM 2] !pește-auriu (specie de pești) s. m., pl. pești-aurii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL