1. [DEX '09] PROESTOS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistos s. m.] – Din ngr. proestós.
2. [MDA2] proestos sm [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XIII, 3 / V: proest, proistos / Pl: ~oși / E: ngr προεστώς] (Îrg) 1-2 (Călugăr sau) preot cu cel mai înalt rang în ierarhia unei (mănăstiri sau) a unei biserici. 3 Cleric mai mare peste o plasă. 4 (Înv) Șef al unei bresle, al unei corporații etc. Si: staroste. 5 (Îvr) Șef al unui serviciu public, al unei instituții administrative, politice etc.
3. [DEX '98] PROESTOS, proestoși, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistos s. m.] – Din ngr. proestós.
4. [Scriban] proestós, V. proistos.
5. [DEX '09] PROISTOS s. m. v. proestos.
6. [MDA2] proest sm vz proestos
7. [MDA2] proistos sm vz proestos[1]
8. [DLRLC] PROISTOS, proistoși, s. m. (Grecism) Mai-marele în rang peste călugării unei mănăstiri (v. stareț) sau peste preoții unei biserici. Preoții noștri s-au dus cu toții, după vecernie, să ureze proistosului, că-l cheamă Andrei. GALACTION, O. I 200.
9. [Șăineanu, ed. VI] proistos m. ajutor de protoiereu (titlu mai mult onorific): un proistos de fiecare județ. [Gr. mod.].
10. [Scriban] proistós m. (maĭ vechĭ proestós, d. ngr. proestós, care stă înainte, șef). Primu preut la o biserică (atuncĭ cînd îs maĭ mulțĭ). Blagocin, preut maĭ mare peste o plasă. Stareț (fem. -toasă, pl. e). V. paroh, protoĭereŭ.
11. [DOOM 3] !proestos (înv.) (desp. pro-es-) s. m., pl. proestoși
12. [DOOM 2] !proestos/proistos (înv., reg.) (pro-is-) s. m., pl. proestoși/proistoși
13. [DOOM 2] proistos v. proestos
14. [DER] proestos (proestoși), s. m. – Superior, șef. – Var. proistos. – Mr. proesto „președinte”. Ngr. προεστώς (Tiktin; Gáldi 237).
15. [D.Religios] proestos s. m. v. proistos.
16. [D.Religios] proistos, proistoși s. m. Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei m-ri sau biserici. [Var.: proestos s. m.] – Din gr. proestos.
17. [DAR] proestos, proestoși, s.m. (înv. și reg.) 1. călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mânăstiri sau a unei biserici; cleric mai mare peste o plasă. 2. șef al unei bresle, al unei corporații; staroste. 3. șef al unui serviciu public, al unei instituții (administrative, politice).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL