1. [MDA2] prejudecare sf [At: ȚICHINDEAL, F. 169/13 / Pl: ~cări / E: prejudeca] (Înv) 1 Apreciere anticipată. 2 Prejudecată.
2. [MDA2] prejudeca vt [At: CALENDARIU (1814), 88/4 / Pzi: prejudec / E: pre- + judeca] (Înv) 1 A gândi, a aprecia cu anticipație. 2 (Îvr) A prevedea. 3 (C. i. probleme, fenomene etc.) A face o apreciere înainte de a fi făcut o examinare temeinică. 4 A avea idei preconcepute asupra a ceva. 5 (Pcf) A prejudicia.
3. [DLRLC] PREJUDECA, prejudec, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau nu un spărgător de bolte, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
4. [DLRM] PREJUDECA, prejudec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
5. [Șăineanu, ed. VI] prejudecà v. 1. a decide o chestiune înainte de a o fi aprofundat; 2. a prevedea o conjectură; 3. Jur. a fi prejudiciabil.
6. [Scriban] *prejúdec, a -á v. tr. (pre- și judec, după lat. prae-judicare). Judec (apreciez) din ainte fără cercetare: nu prejudeca nimica! Jur. Daŭ în ainte de judecată o deciziune din care se poate prevedea sentența finală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL