1. [DEX '09] SPĂRGĂTOR, -OARE, spărgători, -oare, adj., s. n., s. m. și f. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.
2. [MDA2] spărgător, ~oare [At: (a. 1652) MAG. IST. I, 127/29 / Pl: ~i, ~oare / E: sparge + -ător] 1-4 smf, a (Persoană) care sparge (18, 20). 5 sfn Instrument, mașină etc. folosit(ă) la spargerea unor materiale, a cojilor tari ale unor fructe etc. 6 smf (Fig; adesea cu determinări care indică felul) Persoană care anulează o acțiune întreprinsă în comun de un grup de persoane. 7-8 smf, a (Persoană) care comite o spargere (46) Si: hoț (1).
3. [DEX '98] SPĂRGĂTOR, -OARE, spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.
4. [DLRLC] SPĂRGĂTOR1, spărgătoare, s. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a cojilor tari ale anumitor fructe etc. Spărgător de nuci. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț.
5. [DLRLC] SPĂRGĂTOR3, -OARE, spărgători, -oare, s. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța, spărgînd uși, lacăte pentru a jefui. 2. Persoană care provoacă neînțelegeri și disensiuni într-o asociație, care subminează unitatea unei organizații. ◊ Spărgător de grevă = agent al patronului, plătit pentru a zădărnici o grevă, venind să lucreze în locul muncitorilor greviști. Aci și la Arsenal, așa se hotărîseră comandanții să facă: să zădărnicească solidaritatea și dîrzenia muncitorilor, tocmind spărgători de grevă din rîndurile lor și din afară. PAS, Z. IV 153. (Eliptic) Tot atelierul e în grevă? – Nu, numai noi. Ceilalți, spărgători ordinari! GALAN, Z. R. 84.
6. [DLRLC] SPĂRGĂTOR2, -OARE, spărgători, -oare, adj. Care sparge, sfărîmă (piatră, cărbuni etc.).
7. [Șăineanu, ed. VI] spărgător m. cel ce sparge.
8. [Scriban] spărgătór, -oáre adj. Care sparge. S.m. Hoț care sparge lăzile de banĭ. S. f., pl. orĭ, și n., pl. oare. Un fel de clește de spart nucĭ, alune ș. a. (fr. casse-noisettes).
9. [DCR2] spărgător de gheață-institut s. n. Institut de cercetare amenajat pe un spărgător de gheață ◊ „Spărgător de gheață-institut. Deocamdată, un asemenea «institut plutitor» se află abia în stadiul de proiect.” Sc. 6 XII 77 p. 5. ◊ „Un spărgător de gheață-institut, primul de acest fel din lume, va fi construit în curând în Uniunea Sovietică.” R.l. 20 XII 77 p. 6 (din spărgător de gheață + institut, probabil după model rus; spărgător de gheață, după fr. brise-glace[s], engl. ice breaker, germ. Eisbrecher; DTP, LTR)
10. [Șăineanu, ed. VI] spărgătoare f. unealtă de spart nuci, alune.
11. [DOOM 3] spărgător2 (mașină, instalație) s. n., pl. spărgătoare
12. [DOOM 3] spărgător1 adj. m., s. m., pl. spărgători; adj. f., s. f. sg. și pl. spărgătoare
13. [DOOM 2] spărgător1 adj. m., s. m., pl. spărgători; adj. f., s. f. sg. și pl. spărgătoare
14. [DOOM 2] spărgător2 (mașină, instalație) s. n., pl. spărgătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL