1. [DEX '09] POSTELNICEL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la Curtea domnească subordonat postelnicului (1); persoană care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el.
2. [MDA2] postelnicel sm [At: HERODOT (1645), 178 / Pl: ~ei / E: postelnic + -el] 1 Titlu dat unui boieraș, unui slujbaș de la curte sau unui ostaș care se afla sub comanda postelnicului (1). 2 Persoană care poartă titlul de postelnicel (1).
3. [DEX '98] POSTELNICEL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la curtea domnească subordonat postelnicului (1); persoană care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el.
4. [DLRLC] POSTELNICEL, postelnicei, s. m. (învechit) Slujbaș al curții domnești și ostaș sub ordinele marelui postelnic.
5. [Scriban] postelnicél m., pl. eĭ (d. postelnic). Pl. Funcționarĭ pușĭ supt comanda postelniculuĭ. V. slujitor.
6. [Șăineanu, ed. VI] postelnicei m. pl. ostași de sub comanda postelnicului.
7. [DOOM 3] postelnicel s. m., pl. postelnicei, art. postelniceii
8. [DOOM 2] postelnicel s. m., pl. postelnicei, art. postelniceii
9. [DLRLV] POSTELNICEL s. m. (Mold., ȚR) Titlu dat unui boiernaș, unui slujbaș de la curte sau unui ostaș aflat sub comanda postelnicului; persoană care purta acest titlu. A: Au trimes un postelnicel de i-au căutat în toată țara. NECULCE; cf. M. COSTIN. B: Au mersu și el cu oștile lui ... strîngîndu-și den toate breaslile: călărași..., visternicei, spătărei, postelnicei. R. POPESCU. Etimologie: postelnic + suf. -el. Vezi și postelnic, postelnicie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL