1. [DEX '09] POSPOLITĂ s. f. Numele unei unități militare poloneze din trecut, alcătuită din nobili polonezi. – Din pol. pospolity.
2. [MDA2] pospolită sf [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 325 / Pl: ~te / E: pn (wojsko) pospolite] (Înv) 1 Unitate militară poloneză, alcătuită din nobilime. 2 Nobilime care alcătuia această unitate militară.
3. [Șăineanu, ed. VI] pospolită f. od. nobleța polonă reunită în corp de armată (NEGR.). [Pol. POSPOLITY, (adunare) generală].
4. [Scriban] pospolítă f., pl. e (pol. pospolita rzecz, republică, pospolity, comun, general, spól, wspól, pospolu, împreună; sîrb. spol, sex, d. vsl. polŭ, sex. V. poală). Nobilimea polonă, care forma odinioară un corp de armată. Adj. Șleahta pospolită, nobilimea polonă întreagă.
5. [DEX '98] POSPOLIT, -Ă, pospoliți, -te, adj. Care aparținea unui corp de armată alcătuit din nobili polonezi, format din nobili polonezi. – Din pol. pospolity.
6. [DLRLC] POSPOLIT, -Ă, pospoliți, -te, adj. (Învechit) Care aparținea corpului de armată alcătuit din nobili polonezi. Venea duiumul oastei [poloneze]: trăsuri, bagaje, pedeștri, șleahta pospolită, amestecați în neregulă cu steagurile strînse. NEGRUZZI, S. I 167.
7. [DOOM 3] pospolită (înv.) s. f., g.-d. art. pospolitei; pl. pospolite
8. [DOOM 2] pospolită (înv.) s. f., g.-d. art. pospolitei; pl. pospolite
9. [DOOM 3] +pospolit (înv.) adj. m., pl. pospoliți; f. pospolită, pl. pospolite
10. [DER] pospolită (pospolite), s. f. – Corp de armată format de vechea aristocrație poloneză. Pol. pospolita (Tiktin). Sec. XVII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL