1. [DEX '09] PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) porocli vb. IV] – Din poreclă.
2. [DEX '09] POROCLI vb. IV v. porecli.
3. [MDA2] polecri[1] v vz porecli
4. [MDA2] policri v vz porecli
5. [MDA2] polocri2 v vz porecli
6. [MDA2] porecla v vz porecli
7. [MDA2] porecli [At: CORESI, EV. 179 / V: (reg) pole~, policri, polocri, ~cla, porecri, ~egli, ~ricla, ~ricli, ~rigli, ~rocli, proroc~ / Pzi: ~esc / E: poreclă] 1 vt (Îrg) A da cuiva un nume Si: a numi1. 2 A da cuiva o poreclă (2) Si: (reg) a nunăși, a policrări. 3 vt (Pgn) A da cuiva un epitet Si: a califica. 4 vi (Îvr) A batjocori. 5 vi (Înv) A nesocoti. 6 vrr (Trs; îf porecri) A se blestema. 7 vt (îvr) A învinui.
8. [MDA2] poregli v vz porecli
9. [MDA2] poricla v vz porecli[1]
10. [MDA2] poricli v vz porecli
11. [MDA2] porigli v vz porecli
12. [MDA2] porocli2 v vz porecli
13. [MDA2] prorocli v vz porecli
14. [DLRLC] PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. A da o poreclă; a supranumi. Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta» căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. – Variantă: (regional) porocli (ISPIRESCU, L. 229) vb. IV.
15. [Șăineanu, ed. VI] poreclì v. a da o poreclă.
16. [Scriban] polícră, -crésc, V. poricl-.
17. [Scriban] poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest).
18. [Scriban] poroclésc, V. poreclesc.
19. [DOOM 3] porecli (a ~) (desp. -re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, 3 sg. poreclește, imperf. 1 porecleam; conj. prez. 1 sg. să poreclesc, 3 să poreclească
20. [DOOM 2] porecli (a ~) (-re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 să poreclească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL