1. [MDA2] poreclit, ~ă a [At: BĂCESCU, M. V. 83 / V: (reg) ~roc~ / Pl: ~iți, ~e / E: porecli] 1 (Îrg) Denumit. 2 Care are o poreclă (2). 3 (Pgn) Căruia i s-a dat un epitet Si: calificat. 4 (Îvr) Batjocorit. 5 (Îvr) Nesocotit. 6 (Îvr) Învinuit.
2. [DLRLC] PORECLIT, -Ă, porecliți, -te, adj. Care are o poreclă, căruia i s-a dat un nume sau un epitet de batjocură; supranumit. Am rămas noi acum. eu, Gîtlan, văru-meu. Ioan, poreclit Mogorocea, și moș Bodrîngă pe deasupra. CREANGĂ, O. A. 84. De curînd se adusese în oraș trupul Mircii-vodă, cel poreclit «Ciobanul». ODOBESCU, S. A. 115. Iacob Eraclid, poreclit Despotul, pierise ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137.
3. [DEX '09] PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) porocli vb. IV] – Din poreclă.
4. [DEX '09] POROCLI vb. IV v. porecli.
5. [MDA2] polecri[1] v vz porecli
6. [MDA2] policri v vz porecli
7. [MDA2] polocri2 v vz porecli
8. [MDA2] porecla v vz porecli
9. [MDA2] porecli [At: CORESI, EV. 179 / V: (reg) pole~, policri, polocri, ~cla, porecri, ~egli, ~ricla, ~ricli, ~rigli, ~rocli, proroc~ / Pzi: ~esc / E: poreclă] 1 vt (Îrg) A da cuiva un nume Si: a numi1. 2 A da cuiva o poreclă (2) Si: (reg) a nunăși, a policrări. 3 vt (Pgn) A da cuiva un epitet Si: a califica. 4 vi (Îvr) A batjocori. 5 vi (Înv) A nesocoti. 6 vrr (Trs; îf porecri) A se blestema. 7 vt (îvr) A învinui.
10. [MDA2] poregli v vz porecli
11. [MDA2] poricla v vz porecli[1]
12. [MDA2] poricli v vz porecli
13. [MDA2] porigli v vz porecli
14. [MDA2] porocli2 v vz porecli
15. [MDA2] poroclit, ~ă a vz poreclit
16. [MDA2] prorocli v vz porecli
17. [DLRLC] PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. A da o poreclă; a supranumi. Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta» căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. – Variantă: (regional) porocli (ISPIRESCU, L. 229) vb. IV.
18. [Șăineanu, ed. VI] poreclì v. a da o poreclă.
19. [Scriban] polícră, -crésc, V. poricl-.
20. [Scriban] poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest).
21. [Scriban] poroclésc, V. poreclesc.
22. [DOOM 3] porecli (a ~) (desp. -re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, 3 sg. poreclește, imperf. 1 porecleam; conj. prez. 1 sg. să poreclesc, 3 să poreclească
23. [DOOM 2] porecli (a ~) (-re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 să poreclească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL