1. [DEX '09] PORECLIRE, porecliri, s. f. Faptul de a porecli. – V. porecli.
2. [MDA2] poreclire sf [At: COȘBUC, P. I, 127 / Pl: ~ri / E: porecli] 1 (Îrg) Numire. 2 Atribuire cuiva a unei porecle (2) Si: (reg) nunășire, policrărire, porecreală (1). 3 (Pgn) Atribuire cuiva a unui epitet Si: calificare, (reg) porecleală (2). 4 (Pex) Poreclă (2). 5 (Îvr) Batjocorire. 6 (Îvr) Nesocotire. 7 (Îvr) Învinuire.
3. [DLRLC] PORECLIRE, porecliri, s. f. Acțiunea de a porecli; poreclă. Auzi tu, mamă, cîte-mi spune? Și-aleargă-n sat să mai adune Și cîte porecliri pe-ascuns îmi pune. COȘBUC, P. I 127.
4. [DEX '09] PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) porocli vb. IV] – Din poreclă.
5. [DEX '09] POROCLI vb. IV v. porecli.
6. [MDA2] polecri[1] v vz porecli
7. [MDA2] policri v vz porecli
8. [MDA2] polocri2 v vz porecli
9. [MDA2] porecla v vz porecli
10. [MDA2] porecli [At: CORESI, EV. 179 / V: (reg) pole~, policri, polocri, ~cla, porecri, ~egli, ~ricla, ~ricli, ~rigli, ~rocli, proroc~ / Pzi: ~esc / E: poreclă] 1 vt (Îrg) A da cuiva un nume Si: a numi1. 2 A da cuiva o poreclă (2) Si: (reg) a nunăși, a policrări. 3 vt (Pgn) A da cuiva un epitet Si: a califica. 4 vi (Îvr) A batjocori. 5 vi (Înv) A nesocoti. 6 vrr (Trs; îf porecri) A se blestema. 7 vt (îvr) A învinui.
11. [MDA2] poregli v vz porecli
12. [MDA2] poricla v vz porecli[1]
13. [MDA2] poricli v vz porecli
14. [MDA2] porigli v vz porecli
15. [MDA2] porocli2 v vz porecli
16. [MDA2] prorocli v vz porecli
17. [DLRLC] PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. A da o poreclă; a supranumi. Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta» căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. – Variantă: (regional) porocli (ISPIRESCU, L. 229) vb. IV.
18. [Șăineanu, ed. VI] poreclì v. a da o poreclă.
19. [Scriban] polícră, -crésc, V. poricl-.
20. [Scriban] poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest).
21. [Scriban] poroclésc, V. poreclesc.
22. [DOOM 3] poreclire (desp. -re-cli-) s. f., g.-d. art. poreclirii; pl. porecliri
23. [DOOM 2] poreclire (-re-cli-) s. f., g.-d. art. poreclirii; pl. porecliri
24. [DOOM 3] porecli (a ~) (desp. -re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, 3 sg. poreclește, imperf. 1 porecleam; conj. prez. 1 sg. să poreclesc, 3 să poreclească
25. [DOOM 2] porecli (a ~) (-re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 să poreclească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL