Definiție și ce înseamnă ponegrire

1. [DEX '09] PONEGRIRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.

2. [MDA2] ponegrire sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 153 / Pl: ~ri / E: ponegri] 1 (Înv) Înnegrire. 2 Punere cu rea-credință a cuiva sau a manifestărilor lui într-o lumină defavorabilă Si: defăimare, calomniere, denigrare, (rar) ponegreală, (îvp) hulire, (înv) ocărâre. 3 Bârfire.

3. [DLRLC] PONEGRIRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a ponegri și rezultatul ei; bîrfire, defăimare. Un om care iubește își varsă focul împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153.

4. [DEX '09] PONEGRI, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej. – Pref. po- + negri.

5. [MDA2] ponegri vt [At: CANTEMIR, IST. 309 / V: (rar) ~nigri / Pzi: ~resc / E: po-1 + negru] 1 (Îvr) A înnegri. 2 (Fig; c. i. oameni, producții, creații, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credință, într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a denigra, (îvp) a huli, a ocărî. 3 A vorbi pe cineva de rău Si: a bârfi.

6. [MDA2] ponigri v vz ponegri

7. [DLRLC] PONEGRI, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi (pe cineva) de rău; a bîrfi, a defăima. O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. – Variantă: ponigri (BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE) vb. IV.

8. [DLRLC] PONIGRI vb. IV v. ponegri.

9. [Șăineanu, ed. VI] ponegrì v. fig. a defăima. [Compromis între sinonimele po(nosi) și (în)negri].

10. [Scriban] ponegrésc v. tr. (d. po-, și în-negresc, după vsl. po-črŭniti, d. črŭnŭ, negru. V. cerneală). Vechĭ. Înegresc. Azĭ. Fig. Denigrez, bîrfesc, defaĭm, calomniez.

11. [DOOM 3] ponegrire (desp. -ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegririi; pl. ponegriri

12. [DOOM 2] ponegrire (-ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegririi; pl. ponegriri

13. [DOOM 3] ponegri (a ~) (desp. -ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, 3 sg. ponegrește, imperf. 1 ponegream; conj. prez. 1 sg. să ponegresc, 3 să ponegrească

14. [DOOM 2] ponegri (a ~) (-ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, imperf. 3 sg. ponegrea; conj. prez. 3 să ponegrească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] pomăreață sfs [At: ALR I, 870/85 / E: poamă + -ăreață] (Reg; csc) […]
1. [MDA2] pomărelnic, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: poamă + […]
[MDA2] pomăret sn [At: ALR I, 411/194 / Pl: ? / E: pom + -ăret] […]
1. [DEX '09] POMĂRIT s. n. (Pop.) Pomicultură. – Pom + suf. -ărit. 2. [MDA2] […]
[MDA2] pomăriște sf [At: DR XI, 83 / Pl: ~ti / E: pom + -ăriște] […]
1. [DEX '09] PĂMĂTUF, pămătufuri, s. n. Mănunchi făcut din fire de păr, din pene, […]
1. [MDA2] pomăzui vt [At: CORESI, L. 412/3 / Pzi: ~esc / E: slv помазати] […]
1. [MDA2] pomăzuire sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 247/25 / Pl: ~ri / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro