Definiție și ce înseamnă piscălire

1. [MDA2] pâscăli v vz piscăli

2. [MDA2] piscăli [At: LEXIC REG. 72 / V: pâs~ / Pzi: piscăl, ~lesc / E: mg piszkál] (Reg) 1 vr A se curăța cu migală, scobindu-se etc. 2 vi A migăli. 3 vi (îf pâscăli) A mocoși. 4-5 vi A umbla cu ceva oprit (și uneori dăunător). 6 vi A scotoci.

3. [DAR] piscăli, piscăl și piscălesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se curăța (cu migală). 2. a migăli, a mocoși. 3. a umbla cu ceva oprit și dăunător. 4. a scotoci; a cotrobăi.

4. [DRAM 2021] piscălí, piscălesc, v.t.r. (reg.) 1. A se murdări. 2. A face ceva migălos. – Din magh. piszkól „a se murdări” (MDA).

5. [DRAM 2015] piscăli, piscălesc, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A se murdări. 2. A face ceva migălos. – Din magh. piszkól „a se murdări” (MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] piscoși vtr [At: ALR SN IV, h 1219/192 / Pzi: ~șesc / E: […]
[MDA2] piscoși vtr [At: ALR SN IV, h 1219/192 / Pzi: ~șesc / E: piscoș] […]
[MDA2] piscoși vtr [At: ALR SN IV, h 1219/192 / Pzi: ~șesc / E: piscoș] […]
1. [DEX '09] PISCUI, pers. 3 piscuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre păsări sau despre […]
1. [DEX '09] PISCUIRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a piscui și rezultatul ei; piscuit. […]
1. [DEX '09] PISCUIT s. n. (Reg.) Faptul de a piscui. – V. piscui. 2. […]
1. [DEX '09] PISCULEȚ, pisculețe, s. n. Diminutiv al lui pisc2; piscușor. – Pisc2 + […]
1. [MDA2] piscur sm [At: BĂCESCU, P. 46 / Pl: ~i / E: ucr пискир] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro