1. [DEX '09] PISCULEȚ, pisculețe, s. n. Diminutiv al lui pisc2; piscușor. – Pisc2 + suf. -uleț.
2. [MDA2] pisculeț sn [At: (a. 1806) BOGDAN, D. ȘT. II, 25 / Pl: / E: pisc2 + -uleț] 1-8 (Șhp) Pisc2 (1-4) (mai puțin înalt) Si: (pop) piscușor (1-8), (reg) piscotei (1-8).
3. [DEX '98] PISCULEȚ, pisculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui pisc2; piscușor. – Pisc2 + suf. -uleț.
4. [DLRLC] PISCULEȚ s. n. (Rar) Diminutiv al lui pisc. Într-un vîrf de pisculeț Mi-a crescut d-un nuculeț. TEODORESCU, P. P. 344.
5. [DOOM 3] pisculeț s. n., pl. pisculețe
6. [DOOM 2] pisculeț s. n., pl. pisculețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL