1. [DEX '09] PIEPTĂNARE, pieptănări, s. f. Acțiunea de a (se) pieptăna; pieptănat1. – V. pieptăna.
2. [MDA2] pieptănare sf [At: DRLU / V: (rar) ~ten~ / Pl: ~nări / E: pieptăna] 1 Descurcare, netezire, aranjare sau curățire a părului cu ajutorul pieptenului Si: pieptănat1 (1), (rar) pieptănătură (1). 2 (Rar) Coafare. 3 (Rar; pex) Gătire. 4 Țesălare a animalelor Si: pieptănat1 (4). 5 Netezire cu limba și cu lăbuța a blănii pisicilor Si: pieptănat1 (5). 6 Pieptănătură (4). 7 (Înv) Torturare cu un instrument cu dinți Si: pieptănat1 (7) 8 (Fig) Bătaie zdravănă Si: pieptănat1 (8). 9 Aranjare cu grebla a fânului din căpiță Si: pieptănat1 (9). 10 (Fig) Revizuire cu atenție și cizelare a stilului unei opere literare Si: cizelare, îngrijire, pieptănat1 (10), șlefuire.
3. [DLRLC] PIEPTĂNARE, pieptănări, s. f. Acțiunea de a pieptăna.
4. [DEX '09] PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) descurca, a(-și) netezi, a(-și) aranja sau a(-și) curăța cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ Tranz. (Pop.) A țesăla. 2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinții unor piepteni (pentru a le curăța de impurități, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A(-și) cizela stilul, vorbirea etc. [Prez. ind. și: piaptăn] – Lat. pectinare.
5. [DEX '09] PIEPTĂNAR, pieptănari, s. m. Persoană care face sau vinde piepteni (1). – Pieptăn + suf. -ar.
6. [MDA2] piectăna sf vz pieptăna
7. [MDA2] pieptăna [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ect~, (îrg) ~tena, ~tina / Pzi: pieptăn, piaptăn, 2 piepteni, piapteni, 3 piaptănă, (înv) pieptănă / E: ml pectinare] 1-2 vtr (Ccd) A(-și) descâlci, a(-și) netezi părul sau barba cu pieptenele. 3 vt (C. i. oameni) A-i descâlci, a-i netezi, a-i aranja părul cu pieptenele. 4-5 vtr (Pex) A (se) coafa. 6-7 vtr (Rar; pex) A (se) găti. 8 vr (Pan; d. pisici) A se netezi cu limba și cu lăbuța pe păr Si: a se linge, a se spăla. 9 vt (Îvr; fig) A schingiui, a chinui pe cineva cu ajutorul unor instrumente de tortură cu dinți. 10 vt (Pop; c. i. animale sau părți ale corpului lor) A țesăla. 11 vt (C. i. anumite fibre textile) A trece prin dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile și pentru a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Si: a dărăci. 12 vt (Reg; c. i. carul încărcat cu fân sau claia de fân) A netezi, a nivela, a așeza cu grebla sau cu furca. 13 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A bate zdravăn Si: (fam) a flocăi, a părui1, a scărmăna, a smotoci. 14 (Fig; fam; c. i. scrieri, stilul, vorbirea etc.) A revizui cu atenție și a îmbunătăți Si: a cizela, a îngriji, a șlefui.
8. [MDA2] pieptănar sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~ten~ / Pl: ~i / E: pieptene + -ar] 1-2 Persoană care (face sau) vinde piepteni. 3 (Înv) Persoană care se ocupa cu dărăcitul.
9. [MDA2] pieptena v vz pieptăna
10. [MDA2] pieptenar sm vz pieptănar
11. [MDA2] pieptenare sf vz pieptănare
12. [MDA2] pieptina v vz pieptăna
13. [DEX '98] PIEPTĂNAR, pieptănari, s. m. Persoană care face sau vinde piepteni (1). – Pieptene + suf. -ar.
14. [DLRLC] PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. Tranz. 1. A descurca, a aranja cu pieptenele părul, barba etc; (fiind vorba de femei) a netezi și a potrivi părul, aranjîndu-l, adunîndu-l laolaltă, sau împletindu-l. A doua zi se scula, Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ (Complementul indică persoana) Te-am pieptănat și te-am îngrijit. SADOVEANU, O. VIII 198. Și ducîndu-se împăratul pune de piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, O. A. 261. ◊ Refl. (Despre persoane) Sultănica, de n-ar pieptăna-o mă-sa, nu s-ar mai pieptăna. DELAVRANCEA, S. 48. Ele începură a se pieptăna. ISPIRESCU, L. 236. Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. Satul arde și baba se piaptănă v. babă. ◊ Fig. (Familiar) Mai piaptănă puțin fraza. CAMIL PETRESCU, T. II 418. ♦ (Familiar) A bate pe cineva. V. scărmăna. De-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptănat de i-au mers peticele. CREANGĂ, P. 148. 2. (Cu privire la anumite fibre textile) A trece printre dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile, fibrele scurte și ghemotoacele; a dărăci. Aduceți... ragila și pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ◊ Refl. Fig. Apele furioase trecuseră prin garduri ca prin piepteni, pieptănîndu-se în ele de toate ierburile și gunoaiele aduse din pădure. GALACTION, O. I 205. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 2 piepteni, pers. 3 piaptănă. – Prez. ind. și: piepten (CARAGIALE, O. VII 118).
15. [DLRLC] PIEPTĂNAR, pieptănari, s. m. Cel care face și vinde piepteni. Nu cumva... să mai ai vorbă cu pieptănarul cel cu traistă înflorită. CAMILAR, N. I 256.
16. [Șăineanu, ed. VI] pieptenà v. 1. a descurca și netezi părul cu pieptenele; 2. a scărmăna in, cânepă, lână etc.; 3. fig. a îngriji de aproape: a-și pieptena stilul. [Lat. PECTINARE].
17. [Scriban] péptăn (est) și pĭéptăn (vest), a -á v. tr. (vrom. pĭepten, lat. péctino, -áre; it. pettinare, pv. penchenar, fr. peigner, cat. petinar, sp. peinar, pg. pentear. – Peptăn, peptenĭ, peaptănă, să peptene [est]; pĭeptîn, pĭeptenĭ, pĭaptănă, să pĭeptene [vest]. Descurc și netezesc păru cu peptenele. Scarmăn, dărăcesc (inu, cînepa, lîna). Fig. Înfrumusețez: a-țĭ peptăna stilu. Iron. Trag o bătaĭe: femeĭa nepeptănată ca moara neferecată! Prov. Țara pĭere, și baba se peaptănă, se zice cînd unu se ocupă de fleacurĭ în timpu unor afacerĭ importante. V. drotez.
18. [DOOM 3] pieptănare s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări
19. [DOOM 2] pieptănare s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări
20. [DOOM 3] pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 1 sg. să pieptăn, 3 să pieptene; imper. 2 sg. afirm. piaptănă
21. [DOOM 2] pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 3 să pieptene
22. [MDO] piaptănă (v. pieptăna)
23. [MDO] pieptăna (ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 sg. și pl. piaptănă)
24. [IVO-III] pieptăn, piepteni 2, piaptănă 3, pieptene 3 conj.
25. [Argou] a se pieptăna cu prosopul expr. (glum.) a fi chel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL