1. [DLRLC] PICĂȚELE s. f. pl. Mici desene (dispuse regulat) pe o țesătură de altă culoare. Rochie cu picățele. Fig. Pe poale.. Cîteva picățele de ceară. DELAVRANCEA, O. II 276. ◊ Expr. (Despre persoane; familiar, glumeț) Nostim și cu picățele = plin de haz; atrăgător, picant.
2. [Șăineanu, ed. VI] picățele n. pl. puncte și flori colorate pe o stofă: stambă albă cu picățele roșii. [V. pică, bibilică].
3. [Scriban] picățéle f. pl. (d. inuzitatu picățea saŭ -ícă, d. picat, a pica, a face să cadă picăturĭ saŭ stropĭ, și, pin urmare, a orna cu picăturĭ, care pot fi colorate). Fam. Micĭ și numeroase puncte pe o stofă saŭ pe niște pene, ca la bibilică. V. puchițeĭ.
4. [DEX '09] PICĂȚEA, -ICĂ, picățele, s. f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ◊ Expr. (Fam. sau glumeț) (Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant. 2. (Pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc. – Picat2 + suf. -ea, -ică.
5. [MDA2] picățauă sf vz picățel
6. [MDA2] picățel, ~ea [At: DELAVRANCEA, O. II, 276 / V: (reg) ~țauă sf / Pl: ~ței, ~e / E: picat2 + -el] 1-16 (Reg; șhp) Picăturică (1-16). 17-18 smf (Rar; șhp) Copil (mic). 19 smf (Lpl) Desen format din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare Si: picățică (17). 20 smf (Lsg) Fiecare dintre aceste puncte Si: bobiță, bulină, (pop), picățică (18), puchițel. 21 smf (Reg; îla) În ~ Care este cu picățele (20). 22 (Reg; îla) Cu ~e (D. ouă) Încondeiat. 23 smf (Fam; gmț; d. oameni) (Nostim și) cu ~e Plin de haz Si: atrăgător, picant. 24 a (Pop; d. obiecte de îmbrăcăminte; covoare etc.) Care are un desen cu picățele. 25 smf (Cul; reg; lpl) Uscățele. 26 sf (Reg; îf picățauă) Grădină la marginea satului, care reprezintă o întregire la intravilan.
7. [MDA2] picățică sf [At: GOROVEI, C. 296 / V: chic~ / Pl: ~ici / E: picățea css] 1-16 (Reg; șhp) Picăturică (1-16). 17-18 Picățea (19-20).
8. [DLRLC] PICĂȚICĂ adj. f. (Rar) Cu picățele. Surioara a mai mică Cu rochița picățică; Te-au cătat și te-au jelit Nicăir nu te-au găsit. TEODORESCU, P. P. 278.
9. [DOOM 3] !picățea (pop., fam.) s. f., art. picățeaua, g.-d. art. picățelei; pl. picățele
10. [DOOM 2] picățea/picățică (pop., fam.) s. f., art. picățeaua/picățica, g.-d. art. picățelei; pl. picățele, art. picățelele
11. [IVO-III] picățea, -țele.
12. [Argou] nostim și cu picățele expr. (glum.) hazliu, simpatic, atrăgător.
13. [DAR] picățel, -ea, picățică, s.m. și f. 1. (s.m. și f.; înv. și pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și solidificată); (fig.) copil mic. 2. (s.m. și f. pl., pop.) desen din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare; puchiței, buline, bobițe. 3. (s.f. pl., reg.) minciunele, uscățele. 4. (s.f., reg.) grădină la marginea satului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL