1. [MDA2] picurătoare sf [At: SFC III, 182 / Pl: ~tori / E: picura + -(ă)toare] (Rar) Pipetă.
2. [Scriban] picurătoáre f., pl. orĭ. Șip orĭ pipetă din care nu poate curge medicamentu de cît picătură cu picătură. – Și picătoare (d. a pica).
3. [DCR2] picurător s. n. Mic dispozitiv utilizat în băi și bucătării pentru distribuirea apei dacă nu există apă curentă ◊ „Printre acestea se află căzile de baie albe și colorate [...] rezervoarele din porțelan, spălătoarele emailate cu suport (picurător) pentru bucătării [...] etc.” R.l. 5 V 77 p. 5 (din picura + -ător; DTP, LTR)
4. [DOOM 3] picurătoare s. f., g.-d. art. picurătorii; pl. picurători
5. [DOOM 2] picurătoare s. f., g.-d. art. picurătorii; pl. picurători
6. [DOOM 3] +picurător s. n., pl. picurătoare
7. [DAR] picurătoare, picurători, s.f. (pop.) pipetă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL