1. [MDA2] pidosnicie sf [At: V. ROM. februarie 1954, 33 / Pl: ~cii / E: pidosnic + -ie] (Rar) 1-2 Însușire de a fi pidosnic (1-2).
2. [DAR] pidosnicie, pidosnicii, s.f. (pop.) calitatea de a fi pidosnic, ciudat, sucit, excentric, aiurit, zăpăcit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL