1. [DEX '09] PEȘTIMAN, peștimane, s. n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Var.: (reg.) peșteman s. n.] – Din tc. peștimal.[1]
2. [MDA2] peștiman sn [At: (a. 1792) SIO II1, 2295 / V: (reg) pestemală sf, pestem~, pest~, ~temal, (îrg) ~tem~ (înv) ~al, piștimală / Pl: ~e / E: tc peștimal] 1 (Îpp) Obiect de îmbrăcăminte în formă de fustă, confecționat din stambă sau din alt material ușor, cumpărat de la oraș, pe care-l poartă țărăncile. 2 (Pex) Catrință. 3 Șorț pe care-l poartă meseriașii pentru a-și proteja hainele. 4 (Înv) Prosop mare. 5 (Îrg) Basma. 6 Tulpan purtat de femei pe sub broboadă.
3. [DEX '98] PEȘTIMAN, peștimane, s. n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Var.: (reg.) peșteman s. n.] – Din tc. peștimal.
4. [DLRLC] PEȘTIMAN, peștimane, s. n. (Învechit) 1. Bucată de pînză întrebuințată la șters; cearșaf de șters corpul; ștergar, prosop. 2. Un fel de haină femeiască (făcută din pînză țesută în casă sau din stambă) care se înfășoară ca o fustă în jurul trupului; șorț mare purtat de meseriași pentru a-și cruța hainele. Vornicelul... aduce jucînd un cit de rochie sau peștiman, pe care-l dă soacrei celei mici. SEVASTOS, N. 160. Va avea un peștiman curat și o cămeșă de burancic, cu altițe cusute de dînsa. NEGRUZZI, S. I 300. 3. Legătoare de cap purtată de femei sub broboadă. Un flăcău apucă pre o fată de peștiman sau de salba care-i este împregiurul gîtului. DACIA LIT. 35. Îmi dezdoii peștimanu de la cap, și, rîdicîndu-l într-o prăjină, îl fîlfăiam în vînt, făcînd sămnul cel obicinuit corăbierilor. GORJAN, H. IV 116. – Variantă: peșteman (SBIERA, P. 211, ȘEZ. III 56) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] peștiman n. Mold. șal sau veșmânt ce înfășură tot corpul (văpsit roșu și albastru): în loc de rochie va avea un peștiman mare NEGR. [Vechiu-rom. peștimal, cearșaf de șters corpul = turc. PEŠTIMAL, lit. freacă-spatele].
6. [Scriban] peștimán și (vechĭ) -ál n., pl. e (turc. peștimal, pers. puštmal, d. püšt, dos. și maliden, a freca; ngr. pestemáli, bg. sîrb. peštemal. V. testemel). Vechĭ. Șal mare. Azĭ. Est. Rar. Fotă. – În Pt. peșteman, tulpan care se poartă pe supt broboadă.
7. [DEX '09] PEȘTEMAN s. n. v. peștiman.
8. [MDA2] pestemală sf vz peștiman
9. [MDA2] pesteman sn vz peștiman
10. [MDA2] pestiman sn vz peștiman
11. [MDA2] peștemal sn vz peștiman
12. [MDA2] peșteman sn vz peștiman
13. [MDA2] peștimal sn vz peștiman
14. [MDA2] piștimală sf vz peștiman
15. [MDA2] puștiman[1] sn vz peștiman
16. [DOOM 3] peștiman (înv., pop.) s. n., pl. peștimane
17. [DOOM 2] peștiman (înv., pop.) s. n., pl. peștimane
18. [DER] peștiman (peștimane), s. n. – 1. Basma. – 2. Catrință, șorț. – Var. peștimal, peștemal. Mr. pistimale, megl. piștimal. Tc. peștimale, peștamel < per. puštmal (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1674), cf. ngr. πεστεμέλι, alb. pestëmal, bg., sb. pestimal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL