1. [DEX '09] STAMBĂ, (2) stămburi, s. f. 1. Țesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăți de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (1). 3. (Înv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs. [Pl. și: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa.
2. [MDA2] stambă sf [At: (a. 1765) GCR II, 78/24 / V: estampă, ~mpă, (rar) șt~, (înv) ~mp sm / E: ngr στάμπα, it stampa] 1 (Înv; construit cu verbe ca „a da”, „a pune” etc.) Teasc. 2 (Înv; îe) A da în (sau, pop prin, (înv) pe, la) ~ A face cunoscut (prin presă). 3-4 (Pfm; adesea cu schimbarea construcției; îe) A (se) da în ~ A (se) face de râs V râs. 5 Țesătură simplă de bumbac, cu desenul în culori, din care se confecționează diferite obiecte de îmbrăcăminte. 6 (Lpl) Varietăți de stambă (5). 7 Obiect de îmbrăcăminte confecționat din stambă (5). 8 (Astăzi îf stampă) Operă de artă grafică produsă de obicei prin gravură sau prin litografie. 9 (Fam; îe) A fi la fel cu ~mpa A fi conform modelului. 10 (Rar; fig) Pecete. 11 (Buc; Trs) Soi1 (1). 12 (Pex) Înfățișare. 13 (Îrg) Fard lichid care se folosește pentru albirea feței.
3. [DLRLC] STAMBĂ, (2) stămburi, s. f. 1. Țesătură simplă de bumbac, cu desene imprimate în culori, din care se fac rochii, bluze, fuste. Cînd se rotea, fusta de stambă cu flori mari fîlfîia în juru-i. SADOVEANU, O. VI 246. 2. (Numai la pl.) Varietăți de stambă (1). Sortimente de stămburi. ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (1). 3. (Învechit) Teasc de tipografie; tipar. ◊ Expr. A da în stambă = a da în vileag (cusururile cuiva).
4. [Șăineanu, ed. VI] stambă f. 1. materie de bumbac imprimată: rochie de stambă; 2. tipar: era vestită și în stambă dată PANN. [It. STAMPA, printr’un intermediar grec modern].
5. [Scriban] stámbă f., pl. e (ngr. stámba, scris -mpa, d. it. stampa, tipărire, tipar, de unde înt. de „stampilă”, apoĭ de „pînză zugrăvită pin tipărire”ça și basma. V. stampă). 1. Munt. Vechĭ. Stampilă: stamba de aramă a mitropolia. Tipar. A da în stambă, a da la tipar, a publica. Azĭ. Fig. A da în vileag, a denunța, a face de rîs la lume. 3. (pl. și stămburĭ). Cit, indiană maĭ ordinară, pînză de bumbac ornat cu desemne. 4. Rar. Fel, aspect, calitate, teapă: oameni de stamba luĭ. 5. Mold. sud. Rar azĭ. Alman de calitate superioară. Se compune din apă de Colonia, apă destilată, tinctură de benzoe, oxid de zinc, carbonat de magnezie și, uneorĭ, și carbonat de plumb (cerusă, ghileală). 6. Nț. Suc. Șezătoare (Cp. cu bătătură și pistă).
6. [MDA2] stamp1 sm vz stambă
7. [MDA2] stampă1 sf vz stambă
8. [DOOM 3] stambă (țesătură) s. f., g.-d. art. stambei; (sorturi) pl. stămburi
9. [DOOM 2] stambă (țesătură) s. f., g.-d. art. stambei; (sorturi, obiecte) pl. stămburi
10. [DER] stambă (-be), s. f. – 1. Țesătură ușoară de bumbac. – 2. (Înv.) Teasc de tipografie. – 3. Teapă, natură, caracter. It. stampa, prin intermediul ngr. στάμπα (Cihac, II, 701; Tiktin; Gáldi 257), cf. alb. stambë. Primul sens se explică fiind vorba de țăsătură cu desene imprimate. Pentru a da în stambă „a imprima, a publica”, cf. Bogrea, Dacor., III, 737. – Der. stămburi, s. f. pl. (varietate de țesături de stambă); stămbărie, s. f. (magazin de stămburi). Este dubletul lui stampă, s. f. (imagine gravată), direct din it., der. stampilă (var. ștampilă), (pecete, parafă), din fr. estampille, var. din germ. Stempel; stampila (var. ștampila), vb. (a pune ștampila), din fr. estampiller; stampat, adj. (imprimat). Stemplu, s. n. (matriță pentru turnarea literelor de tipografie) este altă var. a germ. Stempel.
11. [Argou] a se da în stambă expr. v. a-și da în petic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL