1. [DEX '09] PĂSUIRE1, păsuiri, s. f. Acțiunea de a păsui1 și rezultatul ei; răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva (pentru îndeplinirea unei obligații); amânare, păsuială. – V. păsui1.
2. [DEX '09] PĂSUIRE2, păsuiri, s. f. Acțiunea de a păsui2 și rezultatul ei. – V. păsui2.
3. [MDA2] păsuire2 sf [At: CIȘMAN, FIZ. I, 274 / Pl: ~ri / E: păsui2] Ajustare pentru a obține o bună îmbinare a pieselor unui ansamblu.
4. [MDA2] păsuire1 sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 277 / Pl: ~ri / E: păsui1] Păsuială (1).
5. [DEX '98] PĂSUIRE2, păsuiri, s. f. Acțiunea de a păsui2 și rezultatul ei. – V. păsui2.
6. [DLRLC] PĂSUIRE, păsuiri, s. f. Faptul de a păsui2; amînare a plății unei datorii; răgaz, păsuială. Cu ochii lui de-atîtea ori a văzut săteni care le plîngeau la prag, cerînd păsuire. CAMILAR, N. I 332. Ai lesnit cu păsuire Darea birului în țară și cu dreaptă cumpănire Ai făcut-o mai ușoară. CONACHI, P. 44.
7. [DEX '09] PĂSUI2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare; a fixa, a încheia. – Din germ. passen.
8. [DEX '09] PĂSUI1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui.
9. [MDA2] păstui[1] v vz păsui1
10. [MDA2] păsui2 vt [At: SADOVEANU, O. XIV, 94 / Pzi: ~esc / E: ger passen] 1 (C. i. piese) A ajusta pentru a obține o bună îmbinare Si: a fixa, a încheia. 2 (Reg) A vaccina. 3 (Reg) A injecta.
11. [MDA2] păsui1 v [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 194r/25 / V: (îvr) păstui / Pzi: ~esc / E: pas2 + -ui] 1 vt (C. i. oameni sau instituții) A da răgazul necesar pentru a face ceva, a permite să întârzie cu achitarea unei obligații bănești, a mai lăsa timp Si: a amâna, a îngădui. 2 (Spc) A proroga. 3 vi (Înv) A înceta. 4 vt (Rar) A măsura cu pasul2. 5 vt (Reg) A urmări cu perseverență, pas cu pas, pentru a se răzbuna.
12. [DLRLC] PĂSUI3, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta o piesă cu scopul de a o face să se aplice exact pe o altă piesă (pentru a permite o bună îmbinare, o bună încheiere etc.).
13. [DLRLC] PĂSUI2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A permite cuiva să întîrzie cu achitarea unei obligații (în special bănești); a aștepta. V. amîna. Gogu o va mai păsui pentru plata datoriei. REBREANU, R. I 188. Era în întîrziere cu trei rate la credit, nu-l mai puteau păsui. VLAHUȚĂ, O. AL. II 42. ♦ ( A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva. Ercule nu-l mai păsui [pe Gerion], ci, întinzînd arcul, mi-l ochi tocmai în piept. ISPIRESCU, U. 57.
14. [Șăineanu, ed. VI] păsuì v. a da pas, a îngădui la achitarea unei sume: mai păsuește câteva luni NEGR.
15. [Scriban] păsuĭésc v. tr. (d. pas 1 orĭ d. păs 1, adică „sufer, răbd”). Aștept, tolerez, îngăduĭ: zice să-l păsuĭeștĭ pînă Lunĭ, că-țĭ plătește tot.
16. [DOOM 3] păsuire s. f., g.-d. art. păsuirii; pl. păsuiri
17. [DOOM 2] păsuire s. f., g.-d. art. păsuirii; pl. păsuiri
18. [DOOM 3] păsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, 3 sg. păsuiește, imperf. 1 păsuiam; conj. prez. 1 sg. să păsuiesc, 3 să păsuiască
19. [DOOM 2] păsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, imperf. 3 sg. păsuia; conj. prez. 3 să păsuiască
20. [MDO] păsui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păsuiesc, conj. păsuiască)
21. [IVO-III] păsuesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL