1. [DEX '09] PĂDURAR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.
2. [MDA2] pădurar sm [At: KLEIN, D. 392 / V: ~riu / Pl: ~i / E: pădure + -ar] 1 Persoană însărcinată cu paza unei păduri (1) Si: (îrg) gornic, (reg) pădurareș, păduraș. 2 (Trs; Mar) Lucrător care muncește la pădure (1). 3 (Zlg; euf) Lup (Canis lupus). 4 (Împ) Păduroi (9).
3. [DLRLC] PĂDURAR, pădurari, s. m. Păzitor de pădure; gornic. Pe vremuri, Toma pădurarul mă ținuse pe genunchi. C. PETRESCU, S. 143. Între toți oamenii din împărăția mea, numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. Dar d-ta, moșule, n-o să ne spui ceva? am zis cătră bătrînul pădurar ce ne primise în gazdă. NEGRUZZI, S. I 245.
4. [Șăineanu, ed. VI] pădurar m. păzitor de pădure.
5. [Scriban] pădurár m. (d. pădure). Păzitor de pădure.
6. [MDA2] pădurariu sm vz pădurar
7. [DOOM 3] pădurar s. m., pl. pădurari
8. [DOOM 2] pădurar s. m., pl. pădurari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL