1. [DEX '09] OTREAPĂ, otrepe, s. f. (Pop.) 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.
2. [MDA2] otreapă sf [At: LB / V: (reg) ~rep sn / Pl: ~epe / E: slv отрєпь] 1 Cârpă de șters. 2 (Reg; îf otrep; îe) A ajunge ~ de vase A deveni om de nimic, fără caracter. 3 (Fig) Om de nimic, fără caracter Si: (pfm) lepădătură, secătură. 4 Om slab, lipsit de voință. 5 Femeie decăzută.
3. [CADE] OTREAPĂ (pl. -epe) sf., OTREP (pl. -epe) sn. 1 Cîrpă de șters, petică; sdreanță: umblau... înveliți în cîte o otreapă, o rogojină sau un țol vechiu (I.-GH.); unii le tîrau de coade, ca pe niște otrepe (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Secătură, lepădătură, netrebnic [vsl. otrepĭ].
4. [DEX '98] OTREAPĂ, otrepe, s. f. 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.
5. [DLRLC] OTREAPĂ, otrepe, s. f. 1. Cîrpă (de șters), zdreanță. Puse la căpătîi două cărămizi pe care le acoperi cu o otreapă veche. STĂNOIU, C. I. 160. Învîrteau otrepele ghemuite sub picioare. MACEDONSKI, O. III 25. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, secătură, lepădătură; om slab, lipsit de voință. Nu-și mai dă seama, otreapa asta, că locuința unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? CAMIL PETRESCU, T. II 213. Mă enerva această otreapă omenească. GALACTION, O. I 241.
6. [Șăineanu, ed. VI] otreapă f. 1. cârpă de șters; 2. fig. netrebnic: o otreapă de om. [Slav. OTREPĬ].
7. [Scriban] otreápă f., pl. epe (din pluralu luĭ otrep). Munt. Cîrpă foarte murdară, paceavură, tearfă. Fig. Obĭect de batjocură: doară nu-s otreapa lor!
8. [MDA2] otrep sn vz otreapă
9. [Scriban] otrép n., pl. e (vsl. otrepĭ, cîlț, d. trepati, a pipăi; otrepka, otrivka, utrebka, otrep; rus. otrépĭe, zdrențe, cîlț, otrépki, cîlț, treapĭé, zdrențe, trapica, cîrpă, otreapă, trepatĭ, a bate cînepa saŭ inu). Olt. Cîrpă de spălat vasele (blidele).
10. [DOOM 3] otreapă (pop.) (desp. o-trea-) s. f., g.-d. art. otrepei; pl. otrepe
11. [DOOM 2] otreapă (pop.) (o-trea-) s. f., g.-d. art. otrepei; pl. otrepe
12. [DER] otreapă (otrepe), s. f. – Cîrpă, zdreanță, om de nimic. – Var. otrep. Sl. otrepi „cîlți” (Cihac, II, 405; Conev 62), cf. bg. utrepkă, rus. otrepie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL