1. [DEX '09] OTROCOL, otrocoale, s. n. (Reg.; în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Ocol, târcol, raită; vraiște, ravagii. – Cf. rotocol, târcol.
2. [MDA2] otrocol sn [At: CREANGĂ, A. 37 / V: ho~, po~ / Pl: ? / E: ns cf rotocol, târcol] (Reg) 1 Pată mare rotundă Si: rotocol. 2 (Cu verbele „a da”, „a face”) Târcol. 3 Ocol. 4 (De obicei în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Dezordine. 5 Ravagii.
3. [CADE] OTROCOL sbst. Mold. A face ~ prin ceva, a pune pe goană, a goni ca pe un vînat: faceți ~ prin cele mîțe (CRG.); norocul gîștelor de acasă, că are să facă un ~ prin ele, de s’a duce vestea! (CRG.) [otcol + tîrcol].
4. [DLRLC] OTROCOL s. n. (Mold.; numai în expr.) A face (sau a da) otrocol prin (sau după) ceva = a pune pe goană, a goni, a fugări. Iaca, dacă nu v-am săcelat astăzi, faceți otrocol prin cele mîțe. CREANGĂ, A. 37.
5. [Șăineanu, ed. VI] otrocol n. Mold. ocol: are să-i facă un otrocol prin gâște CR. [Metateză din rotocol].
6. [Scriban] otrocól n., pl. oale (met. din rotocol). Olt. Serbia. Rotocol, torocală, pată mare rătundă: un otrocol de cenușe (ca urmă a foculuĭ. BSG. 1922, 138). Tîrcol, ocol. Mold. nord. Raĭtă p. a jăfui: pisica dă otrocol după șoarecĭ (rTP. 3, 92, 138), a face otrocol pin lucrurile cuĭva. V. ĭama, ceambur.
7. [DOOM 3] otrocol (reg.) (desp. o-tro-) s. n., pl. otrocoale
8. [DOOM 2] otrocol (reg.) (o-tro-) s. n., pl. otrocoale
9. [DER] otrocol (otrocoale), s. n. – Înconjur, ocol. Bg. tărkolo › tîrcol, probabil prin încrucișarea cu rotocol (Tiktin); simpla der. prin metateză din rotocol (Philippide, Principii, 140; Scriban) nu pare convingătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL