1. [MDA2] otrăvitură sf [At: TEODORESCU, P. P. 383 / Pl: ~ri / E: otrăvi + -tură] (Îrg) 1-3 Otrăvire (1-3).
2. [DLRLC] OTRĂVITURĂ, otrăvituri, s. f. (Învechit și popular) Otrăvire. Toate descîntecele și otrăviturile... să fugiți. TEODORESCU, P. P. 393.
3. [DLRM] OTRĂVITURĂ, otrăvituri, s. f. (Pop.) Otrăvire. – Din otrăvi + suf. -(i)tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL