1. [Șăineanu, ed. VI] Negrești pl. târg în jud. Vasluiu, pe râul Bârlad: 6500 loc.
2. [DEX '09] ÎNNEGRI, înnegresc, vb. IV. 1. Tranz. A vopsi, a da cu negru; a negri; p. ext. a face să devină de culoare închisă, a întuneca. ◊ Expr. (Fam.) A înnegri hârtia = a scrie. ♦ Intranz. și refl. A deveni negru; p. ext. a căpăta o culoare închisă, a se întuneca. ♦ Refl. (Despre oameni) A se bronza. ♦ A murdări, a păta. 2. Intranz. A apărea, a se detașa ca o pată întunecată pe un fond de culoare deschisă. 3. Tranz. Fig. A prezenta în culori sumbre, defăimătoare; a ponegri. – În + negru.
3. [DEX '09] NEGRI, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.
4. [MDA2] înnegri [At: TETRAEV. (a. 1574) 227 / S și: (înv) îne~ / Pzi: ~resc / E: în- + negru] 1-2 vtr A (se) colora în negru. 3 vr (D. oameni etc.) A se bronza. 4-5 vtr (D. rufe, obiecte etc.) A (se) murdări. 6 vt (Fam; îe) A ~ hârtia A scrie. 7 vi A se detașa ca o pată întunecată pe un fond de culoare deschisă. 8 vt (Fig) A ponegri. 9-10 vtr (Pex) A face să devină sau a deveni de culoare închisă Si: a (se) întuneca.
5. [MDA2] negri [At: CORESI, ap. HEM 1023 / Pzi: ~resc / E: negru] (Îvp) 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni negru. 3-4 vri (D. cer) A (se) acoperi de nori. 5-6 vri (Prc; d. oameni) A (se) bronza. 7-8 vtr A (se) murdări. 9 vt (Înv; fig) A denigra.
6. [CADE] NEGRI 👉 ÎNNEGRI.
7. [DLRLC] ÎNNEGRI, înnegresc, vb. IV. 1. Tranz. A vopsi cu negru, a acoperi cu o culoare neagră, a da cu negru; p. ext. a face să devină de culoare închisă, a întuneca. Amurgul înnegrise zarea, S-auzea-n departe tremurat cîntarea Buciumului jalnic. COȘBUC, P. I 249. Se necăji și șterse versul tot, îl înnegri bine, ca să nu se mai poată citi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 78. ♦ A murdări, a păta. Ai înnegrit-o [cămașa] de nu știu zău, cum am s-o scot din boală. REBREANU, I. 45. ♦ Fig. (Despre lucruri negre) A face să pară lucrurile înconjurătoare de culoare neagră. Stoluri de ciori înnegresc ramurile copacilor. VLAHUȚĂ, O. AL. I 34. ♦ Intranz. și Refl. A prinde o culoare neagră, a deveni negru; fig. (despre plante) a se veșteji. Busuiocul a-nnegrit, Rozmarinu-a-ngălbinit. ALECSANDRI, P. P. 284. Abia noaptea înnegrește, și vroi zori să se ivească. CONACHI, P. 103. ♦ Refl. (Despre oameni) A se bronza de soare. 2. Intranz. A părea, a se arăta de culoare neagră (detașîndu-se pe un fond deschis). Pe-o culme ușoară, înnegrea un pîlc de mărăcini. SADOVEANU, O. A. III 54. ♦ A-și pierde strălucirea, a păli, a deveni mohorît. Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă. EMINESCU, O. I 95. 3. Tranz. Fig. A acoperi hîrtia cu slove; a scrie. Cu gîndiri și cu imagini Înnegrit-am multe pagini, Și-ale cărții, și-ale vieții Chiar în zorii tinereții. EMINESCU, O. IV 292. 4. Tranz. Fig. A descrie (pe cineva) în culori negre, a vorbi de rău; a ponegri. Dușmanii mei se înmulțesc... Aleargă toți și mă-nnegresc. MACEDONSKI, O. I 37. Cu gardu m-au îngrădit, Cu vorba m-au înnegrit. TEODORESCU, P. P. 317. – Variantă: negri (SBIERA, P. 227, NEGRUZZI, S. I 233, id. ib. II 221) vb. IV.
8. [DLRLC] NEGRI vb. IV v. înnegri.
9. [Șăineanu, ed. VI] înnegri v. 1. a (se) face negru; 2. a întuneca: oști nenumărate câmpul înnegrește BOL.; 3. fig. a descrie în colori negre, a calomnia. [Lat. NIGRESCERE].
10. [Șăineanu, ed. VI] Negri (Săptămâna Negrilor) m. pl. alt nume dat săptămânei mironosițelor, care vine după săptămâna luminată (a treia zi de Paște) când cele mai multe femei postesc. [Origină necunoscută].
11. [Scriban] înegrésc v. tr. (d. negru). Fac negru: cerneala înegrește hîrtia, trupele înegreaŭ cîmpu. Fig. Denigrez, încondeĭez, defaĭm. V. intr. Devin negru, apar în negru: vedeam trupele înegrind pe cîmp. – Se zice și se scrie și înnegresc.
12. [DOOM 3] înnegri (a ~) (desp. -ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnegresc, 3 sg. înnegrește, imperf. 1 înnegream; conj. prez. 1 sg. să înnegresc, 3 să înnegrească
13. [DOOM 3] +Negrești-Oaș (oraș) (desp. Ne-grești-O-aș) s. propriu n., g.-d. art. Negreștiului-Oaș (desp. -greș-ti-u-)
14. [DOOM 3] negri (a ~) (înv., pop.) (desp. ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negresc, 3 sg. negrește, imperf. 1 negream; conj. prez. 1 sg. să negresc, 3 să negrească
15. [DOOM 2] înnegri (a ~) (-ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnegresc, imperf. 3 sg. înnegrea; conj. prez. 3 să înnegrească
16. [DOOM 2] negri (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negresc, imperf. 3 sg. negrea; conj. prez. 3 să negrească
17. [MDO] înnegri
18. [IVO-III] înnegresc, -gream 1 imp.
19. [DE] NEGREȘTI, oraș în jud. Vaslui, situat în Pod. Central Moldovenesc, pe stg. râului Bârlad; 10.608 loc. (2000). Constr. de utilaje pentru mine. Fabrici de mobilă, de bere, de prelucr. a cărnii, laptelui și legumelor. Filatură de bumbac; covoare. Centru pomicol și viticol. Fermă de creștere a bovinelor. Menționat documentar ca așezare rurală în perioada 1590-1591, iar ca târg în 1845. Declarat oraș la 17 febr. 1968.
20. [DE] BELEȚI-NEGREȘTI, com. în jud. Argeș; 2.271 loc. (1991).
21. [DE] NEGREȘTI-OAȘ, oraș în jud. Satu Mare, în partea de E a Depr. Oaș, pe râul Tur; 16.302 loc. (2000). Expl. de lignit, criolit, andezit și pământuri colorate. Constr. de utilaje tehnologice și miniere. Fabrici de piese de schimb pentru utilaje miniere, de mobilă, conf., tricotaje, țesături și alim. Centru pomicol. Muzeu etnografic în aer liber (din 1964). Izvoare cu ape minerale clorurate, bicarbonatate, carbogazoase, sodice, slab sulfuroase în localit. componentă Luna. Centrul zonei etnografice și folclorice Oaș. Menționat documentar ca așezare rurală în 1270. Declarat oraș la 1 ian. 1965.
22. [DE] NEGRI, Pola (1897-1987), actriță americană de origine poloneză. Divă a filmului mut, s-a remarcat ca sensibilă interpretă a unor eroine senzuale, scoase în afara legii („Carmen”, „Văpaia”, „Un ultim rămas bun”, „Țarina”, „Mazurka”).
23. [DE] NEGRI, Costache (1812-1876, n. Iași), om politic, diplomat și scriitor român. Participant la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și militant pentru unirea Principatelor. Agent diplomatic al Moldovei (1855-1856), apoi al Principatelor Române (1859-1862) și al României (1862-1866) la Constantinopol. Apropiat al lui Al.I. Cuza, a susținut politica reformatoare a acestuia. Lirică de factură folclorică. Corespondență cu valoare documentară și literară. Traduceri.
24. [DE] NEGRI, Cesare (c. 1536-1604), maestru italian de balet. Unul dintre primii teoreticieni, a menționat în lucrarea sa „Noi invenții ale dansurilor” cele „cinci poziții” de bază ale dansului academic.
25. [DE] NEGRI, Ada (1870-1945), scriitoare italiană. Reprezentantă a verismului. Poezie de mare sensibilitate, pe teme sociale și civice („Fatalitate”, „Furtuni”); lirică meditativă („Maternitate”, „Din adânc”, „Cartea Marei”, „Fons amoris”). Romane („Steaua de dimineață”) și povestiri („Solitarele”) autobiografice. Traduceri din Al. Vlahuță și O. Goga.
26. [DE] NEGRI, com. în jud. Bacău, pe st.g văii Siret; 2.999 loc. (2000). Expoziție foto-documentară „Ion Ionescu de la Brad” în satul Brad. În satul Brad au fost descoperite vestigiile unei așezări dacice, datând din sec. 1 î. Hr.-1 d. Hr., identificată ipotetic cu Zargidava. Bisericile Sf. Nicolae (1772, renovată în 1890, 1931, 1957), Sfinții Voievozi (ante 1809) și Învierea lui Lazăr (ante 1809), în satele N., Poiana și Ursoaia.
27. [DE] POIANA NEGRII, sat în com. Dorna Candrenilor, jud. Suceava, în depr. Dornelor, la 885 m alt. Stațiune cu factori balneari remarcabilă prin prezența izvoarelor cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, hipotone folosite ca ape de masă. Stație de îmbuteliere a apelor minerale.
28. [DAR] negri, negresc, vb. IV (înv. și pop.) 1. a (se) înnegri, a (se) bronza, a (se) acoperi (de nori). 2. a (se) murdări. 3. (fig.) a denigra, a ponegri, a defăima.
29. [DLR - tomul X] NEGRI vb. IV = înnegri. 1. Tranz., refl. și intranz. (Învechit și popular) A face să devină sau a deveni negru (1) ori negricios; p. restr. a (se) acoperi (de nori); a (se) bronza. Apa deîn ceriu... înălbeaște și negreaște. coresi, ap. hem 1023. Seară fiind, grăiți: senin e, negreaște-se ceriul. tetraev. (1574), 227. Vînturile m-au negrit. cantemir, ist. 262, cf. anon. car. Norii ce negresc văzduhul. antim, p. 44. Funingina negrește cînd te atingi de ea. negruzzi, s. ii, 221. Mă negrii ca cerneala. reteganul, tr. 148. ♦ Tranz. și refl. A (se) murdări. Cămeșuica-ți s-a negri, La mămuca s-o trimeți. marian, î. 127. 2. tranz. fig. (Învechit) A denigra, a ponegri, a defăima. cf. anon. car. Au negrit pe Antonie Vodă că nu e harnic de a domni. șincai, hr. iii, 106/27. – prez. ind.: negresc. – v. negru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL