1. [DEX '09] OTRĂVIRE, otrăviri, s. f. Acțiunea de a (se) otrăvi și rezultatul ei; otrăvit1. – V. otrăvi.
2. [MDA2] otrăvire sf [At: ȘINCAI, HR. I, 126/4 / Pl: ~ri / E: otrăvi] 1 Intoxicație cu otravă Si: otrăvit1 (1), otrăvitură (1). 2-3 (Sin)ucidere cu otravă Si: otrăvit1 (2-3), otrăvitură (2-3). 4 (Fig) Supărare. 5 (Fig) Înveninare.
3. [DLRLC] OTRĂVIRE s. f. Acțiunea de a (se) otrăvi și rezultatul ei; ucidere cu otravă (1); (fig.) corupere pervertire.
4. [DEX '09] OTRĂVI, otrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă (1). ♦ Tranz. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) supăra, a (se) necăji (extrem de mult), a (se) amărî; a (se) învenina. 3. Tranz. Fig. A exercita o influență vătămătoare; a corupe, a perverti. – Din sl. otraviti.
5. [MDA2] otrăvi [At: PRAV. 108 / Pzi: ~vesc / E: slv отравити] 1-2 vtr A (se) intoxica cu otravă. 3-4 vtr A (se) (sin)ucide cu otravă. 5 vt A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 6 vr (Rar; d. răni) A se infecta. 7-8 vtr (Fig) A (se) supăra. 9-10 vtr (Fig) A (se) învenina. 11 vt (Reg) A vorbi de rău Si: a bârfi. 12 vt (Fig) A exercita o influență proastă Si: a corupe, a perverti.
6. [CADE] OTRĂVI (-ăvesc) I. vb. tr. 1 A da cuiva otravă, a omorî cu otravă ¶ 2 A pune otravă în ceva: dușmanii, în retragerea lor, au otrăvit apa puțului ¶ 3 Ⓕ A amărî, a mîhni adînc: lipsești din ochii mei, să nu te mai văd, că-mi otrăvești zilele (ALECS.); cine este vipera aceea care nu-ți dă pace și-ți otrăvește bătrînețele? (ISP.). II. vb. refl. 1 A lua otravă, a se omorî cu otravă ¶ 2 Ⓕ A se amărî, a se mîhni adînc [vsl. otraviti].
7. [DLRLC] OTRĂVI, otrăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A intoxica sau a omorî (pe cineva) cu otravă (1). În loc să dea pămîntul la norod, îl ține el tot. pentru ca să nu se puie rău cu boierii, de frică să nu-l otrăvească. SP. POPESCU, M. G. 73. ◊ Refl. Ce este? l-am întrebat. Nimic.. o femeie s-a otrăvit. NEGRUZZI, S. I 53. Marele vizir Assan- pașa, desperat că nu a primit încă poruncă să facă pace, se otrăvește singur. BĂLCESCU, O. I 91. ◊ A pune otravă (în apă, alimente etc.). 2. Fig. A supăra, a amărî, a necăji (extrem de mult), a învenina. Se silea să nu se mai gîndească la ce-a pățit și totuși mintea îi era otrăvită numai de ocară. REBREANU, I. 35. Lipsești din ochii mei să nu te văd... că-mi otrăvești zilele! ALECSANDRI, T. I 50. 3. Fig. A corupe, a perverti; a exercita o influență vătămătoare. In loc să fiți luminătorii poporului, îi otrăviți sufletul. REBREANU, R. I 296.
8. [Șăineanu, ed. VI] otrăvì v. 1. a da sau a lua otravă; 2. fig. a amărî.
9. [Scriban] otrăvésc v. tr. (vsl. o-traviti, d. otruti-otrovon, a otrăvi, [sŭ-] truti, a nimici; rus. otravitĭ. V. otravă, istrăvesc). Înveninez, atac pin otravă: opiu otrăvește organizmu. Fig. Amărăsc, întristez. V. refl. Înghit otravă.
10. [DOOM 3] otrăvire (desp. o-tră-) s. f., g.-d. art. otrăvirii; pl. otrăviri
11. [DOOM 2] otrăvire (o-tră-) s. f., g.-d. art. otrăvirii; pl. otrăviri
12. [DOOM 3] otrăvi (a ~) (desp. o-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otrăvesc, 3 sg. otrăvește, imperf. 1 otrăveam; conj. prez. 1 sg. să otrăvesc, 3 să otrăvească
13. [DOOM 2] otrăvi (a ~) (o-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otrăvesc, imperf. 3 sg. otrăvea; conj. prez. 3 să otrăvească
14. [Argou] a otrăvi viața / zilele (cuiva) expr. a pricinui (cuiva) încontinuu necazuri, supărări etc.
15. [CECC] O, ich möchte den Ozean vergiften! (germ. „O, aș vrea să otrăvesc oceanul!”) – Schiller, Hoții (act. I, sc. 2). Îndurerat de vestea că nu va fi iertat și reprimit în casa părintească, Karl Moor, spre a se răzbuna pe oamenii care-i refuză omenia, acceptă să devină căpetenia unei bande de tîlhari și spune acoliților săi: „Aș fi în stare să otrăvesc întreg oceanul, pentru ca moartea să poată fi sorbită din toate izvoarele!” Fraza se folosește de către o persoană aflată în culmea desperării. LIT. Oile lui Panurge, după expresia franceză les moutons de Panurge, au intrat în mai toate limbile din episodul foarte cunoscut al romanului lui Rabelais: Pantagruel. În capitolul VI din cartea a patra a acestui roman, Panurge, unul dintre personajele principale, mînios pe oierul Dindenault, jură să se răzbune: cumpără de la el o oaie și o zvîrle în mare. De îndată, celelalte oi se precipită în valuri și se îneacă toate. Uneori ne referim la „oile lui Panurge” în general, pentru a ironiza spiritul de imitație, dar de obicei ilustrăm un anumit caz, cum procedează Sainte Beuve: „Criticii din zilele noastre sînt mai mult sau mai puțin ca oile lui Panurge”. Deci, o expresie pentru moda imitației fără discernământ. (Horațiu, în Epistole (c. I, ep. 19, v. 19), îi asemuia tot cu o turmă servilă: O, imitatores, pecus servum!). Anton Pann folosește aceeași comparație: „Omul este ca oaia, lesne se ia unul după altul”. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL