1. [Șăineanu, ed. VI] otihnì v. a sufla cu greu: smeul începu să se otihnească și să ceară apă POP. [Formă paralelă cu odihnì].
2. [CADE] OTICNI, OTIHNI (-nesc) vb. intr. A face sforțări spre a respira, spre a vărsa: cînd oticni... un clăbuc sărat și coclit îi umplu gura (DLVR.); fata odată oticnește și... varsă pe gură un șarpe balaur (R.-COD.) [srb. otegnuti].
3. [Scriban] otihnésc v. intr. (din *otdihnesc, odihnesc, adică „îmĭ perd duhu”). Munt. vest. Îmĭ perd răsuflarea și puterile din cauza osteneliĭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL