1. [DEX '09] OȚELI, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel.
2. [MDA2] oțeli [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: oțel] 1 vt A mări prin călire duritatea suprafeței unei piese metalice Si: a căli. 2 vt A căptuși un obiect cu oțel. 3 vr A căpăta culoarea gri-albăstruie a oțelului. 4 vt (Fig) A întări. 5 vr (Reg; fig) A se îmbăta. 6 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se supăra. 7 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se înfuria.
3. [CADE] OȚELI (-elesc) I. vb. tr. 1 A preface sau a îmbrăca un fier cu oțel; a căli ¶ 2 Ⓕ A întări: să-ți oțelești sufletul în necazuri (D.-ZAMF.). II. vb. refl. 1 A se întări ca oțelul, a se căli ¶ 2 Ⓕ Ⓟ A se îmbăta: tot pe rînd umbla plosca de la unul la altul... pînă ce se oțeliră ca tunul (RET.).
4. [DLRLC] OȚELI, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea suprafeței unei piese metalice prin călire; a căli1 Cînd merge să vîneze ursul, el își oțelește vîrful lancei. ODOBESCU, S. III 75. ♦ A îmbrăca, a căptuși (un obiect) cu oțel. ♦ A mări duritatea unei piese prin cimentare. 2. Tranz. Fig. A întări, a fortifica, a căli1 (2). Moldo-romînii aveau la început sau a urma tradițiilor pămîntești, sau a oțeli literatura în prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, O. 63. ◊ Refl. Clasa muncitoare s-a oțelit în lupta dusă împotriva exploatatorilor. 3. Refl. Fig. (Regional) A se ameți cu băutură, a se îmbăta. Umbla plosca de la unul la altul... pînă ce să oțeliră ca tunul. RETEGANUL, P. III 59.
5. [Șăineanu, ed. VI] oțelì v. 1. a muia oțelul sau fierul roșu în apă spre a se face mai tare; 2. fig. a întări; 3. fam. a se îmbăta.
6. [Scriban] oțelésc v. tr. (d. oțel; ceh. oceliti, d. ocel, oțel). Prefac feru în oțel călindu-l. Lipesc oțel la fer: oțelesc o sabie. Fig. Întăresc: îmĭ oțelesc inima și brațu pentru apărarea patriiĭ. V. refl. Mă întăresc: mă oțelesc în luptă. Iron. Beaŭ vin, trag la măsea.
7. [DOOM 3] oțeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, 3 sg. oțelește, imperf. 1 oțeleam; conj. prez. 1 sg. să oțelesc, 3 să oțelească
8. [DOOM 2] oțeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, imperf. 3 sg. oțelea; conj. prez. 3 să oțelească
9. [DE] OȚELEA, Cornel (n. 1940, București), handbalist român. Component al echipei României de trei ori campioană mondială (1961, 1964 și 1970 singurul jucător din lume deținător a trei titluri mondiale) și o dată medaliată cu bronz (1967).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL