1. [DEX '09] OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Lat. hospitare.
2. [MDA2] ospăta [At: COD. VOR. 98/13 / V: (îrg) ~peta, ~pita, us~, uspeta / Pzi: ~tez, (îrg) oaspăt / E: ml hospitare] (Îvp) 1 vt A primi pe cineva în casă ca oaspe, oferindu-i mâncare și băutură Si: a cinsti, a omeni, a trata. 2-3 vri A mânca împreună cu alții. 4 vi A petrece.
3. [CADE] OSPĂTA (-ătez, oaspăt) I. vb. tr. 1 A primi în casă ca oaspete, a-i oferi casă și masă: se duseră acasă... și ospătă pe Făt-frumos și-l omeni ca p’un călător (ISP.) ¶ 2 A da să mănînce: seara vameșul ne ospătează cu păstrăvi proaspeți (VLAH.) ¶ 3 A mînca: după ce au ospătat cum se cade, s-au culcat și au dormit (SB.); totdeauna ospătezi d-ta mîncări de acele ce am văzut ieri pe masă? (GN.). II. vb. refl. A mînca bine, a benchetui, a chefui: vino înlăuntru și te odihnește și te oaspătă (RET.) [lat. vulg. hospĭtare < clas. hospitari].
4. [DEX '98] OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.
5. [DLRLC] OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mîncare și băutură, a da de mîncare. A avut chef să ne ospăteze el singur, ba încă să ne și cinstească. SADOVEANU, O. VI 246. Porunci să-i ospăteze bine pe toți. REBREANU, R. I 220. Să fii bun... să mă poftețti la dumneata, să mă ospătezi. CARAGIALE, O. III 78. ♦ (Regional) A mînca. Împărăteasa a ospătat cu gust foarte mare mreana aceea. SBIERA, P. 119. Ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie. CREANGĂ, O. A. 255. ◊ Intranz. Nici n-am ospătat, nici n-am băut. ALECSANDRI, T. I 431. Și prea midt m-oi bucura, Cu mine de-ți ospăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. ◊ Refl.Băiatul povestește a doua zi... cum s-a ospătat cu supă și friptură. PAS, Z. I 67. Pe la casele oamenilor se ospătau o mulțime de străini. CREANGĂ, O. A. 38. – Prez. ind. și: (regional) oaspăt (RETEGANUL, P. III 35, SBIERA, P. 82). – Variante: (rar) ospeta (RETEGANUL, P. III 33), ospita (MARIAN, O. II 50) vb. I.
6. [Șăineanu, ed. VI] ospătà v. 1. a primi în casă ca oaspete: ospătați pe cei străini; 2. a da să mănânce: l’a ospătat bine; 3. a mânca: ospăta cu lăcomie ISP. [Lat. HOSPITARI].
7. [MDA2] ospeta v vz ospăta
8. [MDA2] ospita v vz ospăta
9. [MDA2] uspăta v vz ospăta
10. [MDA2] uspeta v vz ospăta
11. [CADE] †USPĂTA... = OSPĂTA...
12. [DLRLC] OSPETA vb. I v. ospăta.
13. [DLRLC] OSPITA vb. I v. ospăta.
14. [Scriban] ospătéz și (Mold. sud) -etéz, a -á v. tr. (lat. hóspitor, -ári, primesc ospitalitate, și *-áre, sp. pg. hospedar, a primi în gazdă). Primesc în casă ca să doarmă (Rar). Daŭ mîncare bună, daŭ prînz: boĭeru îĭ ospătă pe biețiĭ drumețĭ. V. intr. Mănînc bine: drumețiĭ, după ce ospătară, plecară. – Vechĭ și usp-.
15. [Scriban] ospetéz, V. ospătez.
16. [Scriban] uspătéz, uspăț, V. ospă-.
17. [DOOM 3] ospăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ospătez, 3 ospătează; conj. prez. 1 sg. să ospătez, 3 să ospăteze
18. [DOOM 2] ospăta (a ~) vb., ind. prez. 3 ospătează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL