1. [MDA2] ospătăreasă sf [At: CONV. LIT. VII, 68 / Pl: ~ese / E: ospătar + -easă] (Înv) Ospătăriță (1-3).
2. [CADE] †OSPĂTAR sm., OSPĂTĂREASĂ (pl. -ese) sf. ⚚ Acela, aceea ce ține o ospătărie, birtaș, birtășiță: ospătarul le dete borș cu miel, cotlete de miel și friptură de miel (NEGR.) [oaspete].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL