1. [MDA2] oropsire sf [At: POLIZU / V: (reg) h~ / Pl: -ri / E: oropsi] 1 Asuprire. 2 Alungare.
2. [DLRLC] OROPSIRE s. f. Acțiunea de a oropsi; asuprire, urgisire.
3. [DEX '09] HOROPSI vb. IV v. oropsi.
4. [DEX '09] OROPSI, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (Înv. și reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [Var.: (reg.) horopsi vb. IV] – Et. nec.
5. [MDA2] horopsi v vz oropsi
6. [MDA2] oropsi vt [At: (a. 1760) GCR II, 74/8 / V: (îrg) ho~ / Pzi: ~sesc / E: nct] 1 A asupri. 2 (Îvp) A izgoni. 3 (Îrg) A certa. 4 (Îrg) A vorbi de rău. 5 (Îrg) A blestema. 6 A descânta.
7. [CADE] OROPSI (-sesc) vb. tr. 1 A alunga, a izgoni cu dispreț, cu mînie: soția... îl oropsise, fără să mai vrea să știe de el (BR.-VN.); împăratul... oropsi pe fie-sa cu urgie (ISP.) ¶ 2 A arunca de-o parte, a părăsi cu desgust, cu dispreț: l-au făcut... să-și oropsească chiar și citera favorită (ODOB.).
8. [CADE] OROPSIT adj. p. OROPSI. 1 Alungat, izgonit cu mînie ¶ 2 Părăsit, lăsat cu dispreț în voia întîmplării: a părăsit Sibiul ~ chiar de guvernul său (I.-GH.); nu te teme, pom ~, că te voiu curăța de omizi (ISP.).
9. [DEX '96] HOROPSI vb. IV V. oropsi.
10. [DLRLC] OROPSI, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. Pasări, fiare și lighioane trăiau de el oropsite. ODOBESCU, S. III 203. Se însura și luă o altă babă, care avea și ea un băiat; însă baba ținea, mai mult la al ei și-l oropsea pe al unchiașului. ȘEZ. VIII 132. 2. (Învechit) A izgoni, a alunga. Ah! Spătarul? Tu în Argeș? Pe cît știu Oropsitu-te-am în valea Dîmboviței. Cu ce voie Vii la Curte? DAVILA, V. V. 151. Îi oropsi pe amîndoi și nu mai voia să știe și să auză de dînșii. ISPIRESCU, L. 154. ♦ A părăsi, a lăsa la voia întîmplării. Bărbățelul mi-a plecat, Singură că m-a lăsat... Singură m-a oropsit. TEODORESCU, P. P. 277. 3. (Regional) A certa, a ocări, a blestema. Să mă ierți, Darie, să mă ierți că te-am ocărit, că te-am oropsit, că te-am drăcuit. STANCU, D. 325. – Variantă: (regional) horopsi (CREANGĂ, P. 283) vb. IV.
11. [Șăineanu, ed. VI] horopsì v. Mold. V. oropsì: văzându-se așa de nenorocită și horopsită CR.
12. [Șăineanu, ed. VI] oropsì v. a alunga cu mânie: împăratul oropsi pe fică-sa ISP. [Origină necunoscută].
13. [Scriban] horopsésc, V. oropsesc.
14. [Scriban] oropsésc v. tr. (din *oripsesc, d. ngr. orizo, aor. órisa și óripsa, mărginesc, separ. V. orizont). Nu maĭ ĭubesc, urgisesc: a oropsi un copil. – Și hor- (est). V. dizgrațiez.
15. [DOOM 3] oropsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsesc, 3 sg. oropsește, imperf. 1 oropseam; conj. prez. 1 sg. să oropsesc, 3 să oropsească
16. [DOOM 2] oropsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsesc, imperf. 3 sg. oropsea; conj. prez. 3 să oropsească
17. [DER] oropsi (oropsesc, oropsit), vb. – 1. A azvîrli, a respinge, a alunga. – 2. A deprecia, a disprețui, a defavoriza. – Var. (Mold.) horopsi. Origine necunoscută. Der. din ngr. ἐξορίζω „a exila” (Cihac, II, 681) sau ỏρίζω „a limita” (Scriban) nu e probabilă; dar e vorba neîndoielnic de un cuvînt ngr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL