1. [DEX '09] ORONIMIE s. f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii și apelative) care desemnează formele de relief. 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și al evoluției numirilor referitoare la formele de relief. – Din fr. oronymie.
2. [MDA2] oronimie sf [At: CTR2 / Pl: (rar) ~ii / E: cf gr ὄρος + όνυμος] 1 Totalitate a numelor geografice proprii și apelative care desemnează formele de relief. 2 Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și evoluției numirilor referitoare la formele de relief.
3. [DN] ORONIMIE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munți. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume].
4. [MDN '00] ORONIMIE s. f. 1. totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. ramură a toponimiei care studiază denumirile formelor de relief. (< fr. oronymie)
5. [CADE] OR vb. Formă populară pentru VOR: ~ face; ~ vedea.
6. [CADE] *ORANGUTAN(G) sm. 🐒 Maimuță mare, fără coadă, care locuește în insulele Borneo și Sumatra (Simia satyrus) (🖼 3446): îmi mulțămește rînjindu-se grozav și sărind ca un orangutang (ALECS.); Pentru sine-a cumpărat Mare tînără momiță Care-i zic orangutan (DON.) [fr.].
7. [DOOM 3] oronimie (desp. o-ro-/or-o-) s. f., art. oronimia, g.-d. oronimii, art. oronimiei
8. [DOOM 2] !oronimie (o-ro-/or-o-) s. f., art. oronimia, g.-d. oronimii, art. oronimiei
9. [DTL] ORONIMIE s. f. (cf. fr. oronymie, gr. oros „munte” + onoma „nume”): 1. totalitatea numelor geografice (proprii și apelative) care desemnează formele de relief. 2. ramură a toponimicii care se ocupă cu studiul formării și evoluției numirilor referitoare la formele de relief.
10. [DETS] OR-, v. ORO-. □ ~onimic (v. -onimic), adj., care denumește un munte; ~onimie (v. -onimie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul numelor de munți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL