1. [DEX '09] ORIȘICE pron. nehot. (Pop.) Orice. ◊ (Adjectival) Cartea poate fi găsită în orișice librărie. – Ori + și + ce.
2. [MDA2] orișice anh, pnh [At: (a. 1851) URICARIUL XIII, 342 / E: ori + și + ce] 1-2 (Îvp) Orice1 (1-2).
3. [DEX '98] ORIȘICE pron. nehot. Orice. ◊ (Adjectival) Cartea poate fi găsită în orișice librărie. – Ori + și + ce.
4. [DLRLC] ORIȘICE pron. nehot. Orice. Spune-mi orișice. ◊ (Adjectival) Se leapădă lesne omul de orișice desfătare. CONACHI, P. 286. ◊ (Învechit și regional, cu intercalarea unei prepoziții) Iară eu sînt lemn de treabă, Ori și pe ce om întreabă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508.
5. [CADE] ORI-CE, ORI-ȘI-CE pron. și adj. nedef. Ce vrei, ce o fi, indiferent ce: eu sînt Dumnezeu și pot să-ți dau ori-ce-i cere de la mine (CRG.); în cele din urmă se hotărî ca, ori-ce o fi să fie, el să se ducă să-și caute scrisa (ISP.) [ori3 (+și) + ce].
6. [CADE] ORI-CINE, ORI-ȘI-CINE pron. nedef. Cine vrei, cine o fi, indiferent cine: ori-cine den plugari, de va intra în pămîntul altuia, de-l va ara (PRV.-MB.) [ori3 (+și) + cine].
7. [Scriban] órĭ-cíne, órĭ-cé pron. indefinit (orĭ și cine, orĭ și ce. P. accent, vezĭ la orĭ-care). Nu importă cine, nu importă ce. – Și orĭ-și-cine, orĭ-și-ce.
8. [DOOM 3] orișice (pop.) (desp. ori-) adj. pr. invar. (~ povești), pr. invar. (Povestește ~.)
9. [DOOM 2] orișice (pop.) (ori-) adj. pr. invar., pr. invar.
10. [MDO] orișice
11. [IVO-III] orișice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL