Definiție și ce înseamnă oriioc

[Scriban] uriĭóc și uruĭóc n., pl. urĭ saŭ oace (rut. uriok, urivok, bucată, dim. d. uryv, întrerupere; rus. urývok, bucată zmulsă, d. urvátĭ, uryvátĭ, a zmulge. V. răvar). Est. Pĭedin. – În Trans. (Șez. 1928, 148) și iriĭoc, în Bucov. (rev. I. Crg. 4, 27) oriĭoșĭ, m. pl.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] ORIGENIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al origenismului. (< fr. origéniste) Sursă: […]
[DOR] a (se) originaliza vb., ind. prez. 1 sg. originalizez Sursă: DEX online sub licență […]
1. [DOR] originalizare s. f., g.-d. art. originalizării; pl. originalizari 2. [DOR] a (se) originaliza […]
1. [DEX '09] ORIGINAR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care […]
1. [DEX '09] ORIGINAR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care […]
[MDN '00] ORIGINA vb. I. tr. a genera. II. intr. a deriva, a decurge, a […]
[Scriban] orióșĭ m. pl. V. urioc. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] ORIPILA, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro