1. [DEX '09] ORBĂLȚIT, -Ă, orbălțiți, -te, adj. (Reg.) Bolnav de orbalț; umflat (de orbalț). – V. orbălți.
2. [MDA2] orbălțit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 19r/34 / V: (reg) ~țat, ~lcit / Pl: ~iți, ~e / E: orbălți] (Mol; Buc) 1 Bolnav de orbalț (1). 2 Tumefiat din cauza orbalțului (5).
3. [DEX '09] ORBĂLȚI, orbălțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. – V. orbalț.
4. [MDA2] orbălcit, ~ă a vz orbălțit
5. [MDA2] orbălța v vz orbălți
6. [MDA2] orbălțat, ~ă a vz orbălțit
7. [MDA2] orbălți vtr [At: ȘEZ. VI, 99 / V: (reg) ~ța / Pzi: ~țesc / E: orbalț] (Mol; Buc) 1-2 A (se) îmbolnăvi de orbalț (1). 3-4 A (se) tumefia din cauza orbalțului (5).
8. [DOOM 3] orbălți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțesc, 3 sg. orbălțește, imperf. 1 orbălțeam; conj. prez. 1 sg. să orbălțesc, 3 să orbălțească
9. [DOOM 2] orbălți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțesc, imperf. 3 sg. orbălțea; conj. prez. 3 să orbălțească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL