1. [DEX '09] ORBĂLȚI, orbălțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului. – V. orbalț.
2. [MDA2] orbălți vtr [At: ȘEZ. VI, 99 / V: (reg) ~ța / Pzi: ~țesc / E: orbalț] (Mol; Buc) 1-2 A (se) îmbolnăvi de orbalț (1). 3-4 A (se) tumefia din cauza orbalțului (5).
3. [MDA2] orbălța v vz orbălți
4. [DOOM 3] orbălți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțesc, 3 sg. orbălțește, imperf. 1 orbălțeam; conj. prez. 1 sg. să orbălțesc, 3 să orbălțească
5. [DOOM 2] orbălți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbălțesc, imperf. 3 sg. orbălțea; conj. prez. 3 să orbălțească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL