1. [DEX '09] OMNIPOTENȚĂ s. f. (Livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. ♦ (Bis.) Atribut divin prin care se afirmă că în Dumnezeu se concentrează toate puterile sau energiile cosmice; capacitatea de a face tot ceea ce nu este logic imposibil. [Var.: (înv.) omneputință s. f.] – Din fr. omnipotence.
2. [MDA2] omnipotență sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~neputin~, ~putin~, ~tin~ / Pl: ~țe / E: fr omnipotence] Putere nelimitată Si: atotputernicie.
3. [DEX '98] OMNIPOTENȚĂ s. f. (Livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. [Var.: (înv.) omneputință s. f.] – Din fr. omnipotence.
4. [DLRLC] OMNIPOTENȚĂ s. f. Atotputernicie, puterea de a face orice, autoritate absolută. (Atestat în forma omneputință) Vom arăta care ortografie ni se pare mai conformă cu limba noastră și publicul literat va decide în omneputința sa. NEGRUZZI, S. I 341. – Variantă: (învechit) omneputință s. f.
5. [DN] OMNIPOTENȚĂ s.f. Putere nelimitată; atotputernicie. [Cf. fr. omnipotence, cf. lat. omnis – tot, potentia – putere].
6. [MDN '00] OMNIPOTENȚĂ s. f. putere nelimitată; atotputernicie. (< fr. omnipotence, lat. omnipotentia)
7. [Scriban] *omnipoténță f., pl. e (lat. omnipotentia. V. potență). Putința de a face tot, atotputernicie.
8. [DEX '09] OMNEPUTINȚĂ s. f. v. omnipotență.
9. [MDA2] omneputință sf vz omnipotență
10. [MDA2] omnipotință sf vz omnipotență
11. [MDA2] omniputință sf vz omnipotență
12. [DOOM 3] omnipotență (livr.) s. f., g.-d. art. omnipotenței
13. [DOOM 2] omnipotență (livr.) s. f., g.-d. art. omnipotenței
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL