1. [DEX '09] OMETIȚĂ s. f. (Reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja.
2. [MDA2] ometiță sf [At: CIHAC II, 210 / Pl: ~țe / E: ucr обметиця] (Reg) 1 Cea mai fină parte a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului Si: (pop) pospai. 2 (Rar) Zăpadă fină. 3 (Rar) Rumeguș.
3. [CADE] OMETIȚĂ sf. 🏚 Praful de făină care se prinde de păreții morii sau se așază pe podelele ei, pospaiu: prin mori, unde se află de regulă multă făină și ~ (MAR.) [srb. umetica].
4. [DLRLC] OMETIȚĂ s. f. (Regional) 1. Zăpadă fină, spulberată de vînt. Vîntul... spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, O. V 214. 2. Praf de făină care se ridică în timpul măcinatului; pospai. În covată curgea făina în zvîcniri ușoare; o ometiță fină, jucînd în bătaia soarelui, umplea încăperea. SADOVEANU, O. IV 431.
5. [Scriban] ométiță f., pl. e (sîrb. umetica, id.; rus. na dvorĭé metët, afară viscolește). Est. Zăpadă foarte fină pe care o spulberă vîntu. Pospaĭ, pulbere foarte fină care se depune pe părețiĭ moriĭ orĭ făina cea fină care rămîne pintre petrele moriĭ. Fruntea făiniĭ (partea de deasupra) cum curge la măcinat. – Și -íță (Ĭașĭ).
6. [MDA2] umetiță sf vz ometiță
7. [DOOM 3] ometiță (reg.) s. f., g.-d. art. ometiței
8. [DOOM 2] ometiță (reg.) s. f., g.-d. art. ometiței
9. [DRAM 2021] ometíță, ometițe, s.f. (reg.; înv.) Praf de făină ce se depune în moară; colb. ■ Exclusiv în Maram. și nordul Moldovei; în alte regiuni din țară: pospai, humă de făină, colb (ALR, 1956: 183). – Din ucr. obmetycja (DEX, MDA).
10. [DRAM 2015] ometiță, ometițe, s.f. – (reg.; înv.) Praf de făină ce se depune în moară. Termen atestat doar în Maramureș și nordul Moldovei; în alte regiuni din țară: pospai, humă de făină, colb (ALR, 1956: 183). – Din ucr. obmetycja (DEX, MDA).
11. [DRAM] ometiță, -e, s.f. – Praf de făină ce se depune în moară. Termen atestat doar în Maramureș și nordul Moldovei; în alte regiuni din țară: pospai, humă de făină, colb (ALR 1956: 183). – Din ucr. obmetycja (DEX).
12. [DLR - tomul X] OMETIȚĂ s. f. (Regional) 1. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. cf. cihac, ii, 210, DDRF, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, JAHRESBER. VIII,112, 154. Unde se află de regulă multă făină și ometiță... provine, foarte adeseori, un fel de gîndac. marian, ins. 67, cf. alexi, w., cade. Înlăuntru pietrele huruiau lin; în covată curgea făina în zvîcniri ușoare; o ometiță fină, jucînd în bătaia soarelui, umplea încăperea, sadoveanu, o. v, 169. Făgăduiala asta e privitoare la o mămăligă fiartă bine din ometiță făinei de mei. id. ib. xIi, 799, cf. i. cr. ii, 163. Păreții erau plini de ometiță. Mat. dialect, i, 184, cf. 285, a v 15, 16, 18, 33, 34, vi, 6, 11, 26, alrm sn h 124, com. din straja – rădăuți. 2. (Rar) Zăpadă fină. În zborul lui [vîntul] spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură, sadoveanu, p. s. 32. 3. (Rar) Rumeguș. cf. alr i 1852/266, 348. – Din ucr. обметипя „resturi de făină”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL