1. [MDA2] olecăios, ~oasă a [At: CANTEMIR, IST. 193 / Pl: ~oși, ~oase / E: olecăi + -os] (Îvr) Care se văicărește mereu.
2. [DLRLV] OLECĂIOS adj. (Mold.) Tînguitor, jalnic. Păseruica ... cu olecăioase viersuri ... cînta. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi + suf. -os. Vezi și olecăi, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. j ă l a ș, milos.
3. [DAR] olecăios, -oasă, olecăioși, -oase, adj. (înv.) văicăreală, tânguire.
4. [DLR - tomul X] OLECĂIOS, -OĂSĂ adj. (Învechit, rar) Tînguitor, jalnic, duios. Păseruica... cu olecăioase viersuri... cînta. cantemir, ist. 193. – PI.: olecăioși, -oase. – Olecăi + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL