1. [DEX '09] OLECȘOARĂ adv. v. olecușoară.
2. [MDA2] olecșoară av vz olecușoară
3. [DEX '09] OLECUȘOARĂ adv. (Reg.) Olecuță. [Var.: olecșoară adv.] – Oleacă + suf. -ușoară.
4. [MDA2] olecușoară av [At: BARONZI, L. 159 / V: (reg) ~cș~ / E: oleacă + -(u)șoară] (Reg) 1 Olecuță (1). 2 (Îla) ~cșoară de... Puțin.
5. [DOOM 3] olecușoară (reg.) adv.
6. [DLR - tomul X] OLECȘOARĂ adv. v. olecușoară.
7. [DLR - tomul X] OLECUȘOARĂ adv. (Regional) Olecuță. cf. baronzi, l. 159. Cînd adorm olecușoarî Gîndurili mă omoarî. vasiliu, c. 124. ◊ loc. adj. Olecșoară de... = un pic de ... , puțin. Să pusă de zvîntă tot ce află, lăsînd numai în fundul oalei olecșoară de zamă. cătană, p. b. i, 93. – Și: olecșoară adv. – Oleacă + suf. -ușoară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL